O viață în întuneric. În raionul Șoldănești, în satul Șipca, trăiește o femeie care niciodată nu a avut curent electric. Uitata de toți și izolată de civilizație, singura „lumină” pe care o vede este cea de pe ecranul telefonului, pe care-l încarcă la vecini. A încercat de mai multe ori să se conecteze la o sursă de curent, dar sărăcia și lipsa banilor i-au înfrânat speranțele. Nu se poate alinta cu nimic – în plină iarnă doarme îmbrăcată și se încălzește cu paie, așa cum lemnele sunt un lux pentru ea. Cum reușește să facă față greutăților zilnice, puteți vedea în material.
Căsuța modestă în care trăiește Maria Almaca, o femeie de 28 de ani, împreună cu soțul ei, nu a avut niciodată electricitate.
Razele soarelui sunt singura sursă de lumină care pătrunde în locuință în timpul zilei, noaptea însă se descurcă doar cu ecranul telefonului mobil, o candela sau câteva lumânări.
MARIA ALMACA, locuitoare a satului Șipca
– Cum locuiți așa fără lumină. Iaca așa cu telefonul mobil. Cu candelă, cu lumânări, dacă mai sunt. Uite, atât.
Casa din lut, care se află într-o stare avansată de deteriorare, cu geamurile sparte, are o singură cameră cu un pat, un aragaz și o sobă în care dă foc la paie.
MARIA ALMACA, locuitoare a satului Șipca
-În general, cum vă descurcați? Cum, uite așa, îmi este mai greu cu faptul că nu am lumină. Dacă aș avea lumină, îmi luam și o mașină de spălat dar așa trebuie să spăl iarna cu mâna. – Văd că aveți pâine. -Da, uite, am o bucată. Mă duc la bar și o iau, pentru că, dacă nu ai lumină, o cumperi și pe asta. Și pe asta am procurat-o recent, iar butelia mi-a dat-o mama. Dacă nu am de unde, am lăsat așa. Trebuie fereastră nouă să îmi cumpăr și nu este de unde, și asta e, trebuie să ne chinuim.
Maria se deplasează cu dificultate din cauza accidentului suferit la vârsta de 15 ani. Soarta i-a dăruit un băiat care este acum în clasa întâi, însă nu locuiesc împreună din cauza condițiilor precare de trai. Pensia de dizabilități este prea mică pentru a face față tuturor necesităților, la fel ca și venitul soțului, care muncește cu ziua.
MARIA ALMACA, locuitoare a satului Șipca
-Care este venitul dumnevoastră lunar, de unde luați bani? Din pensie. – Ce pensie aveți? 400 de lei. – Ce vă ajunge din această sumă? Nu îmi ajunge nimic, trebuie să îmi îmbrac băiatul este la școală și eu sunt singură, primul soț nici nu se răspunde cu noi. Mai lucrează cu ziua. – Cât primește zilnic. Ei cât, 100 de lei, 200 de lei. care mai oferă produse alimentare. Care și cum îi lasă inima
Suntem la început de iarnă, dar Maria nu are nici provizii de alimente, nici încălțăminte și nici haine groase.
MARIA ALMACA, locuitoare a satului Șipca
– Ce mâncare doriți să faceți? Un borș.
– Aveți toate cele necesare? Uite, am două cartofi și niște varză mi-a mai rămas, și atât.
-Scurtă de iarnă aveți? Nu.
– Veți fi așa toată iarna?
-Da, uite, o mai am și pe aceea, o săptămână am muncit la ea ca să o cos. O să vedem ce-o să fie. O să trebuiască niște cizme, port ceea ce mi-a dat Dumnezeu.
În perioada vremurilor bune promise de actuala guvernare, Maria spune că nu simte deloc ajutorul autorităților. Din contra, viața a devenit mai grea, spune ea.
MARIA ALMACA, locuitoare a satului Șipca
Nu cred. -De ce? Nu cred. Pensiile sunt mici, produsele cresc. Unde asta s-a văzut să crească pensia și produsele? Pensia crește cu 10%, produsele cresc cu 20 %.
Singura dorință a familiei este să aibă lemne de foc, pentru că fără lumină, trebuie să suporte frigul și, de-a dreptul, să înghețe în casă.
