Vântul nepăsării autorităților se simte tot mai intens în satele Moldovei. În promisiunile guvernamentale că vin vremurile bune nu mai crede nimeni. Echipa Canal 5 a mers prin satele din țară să vadă cum trăiesc oamenii, ce griji îi apasă și ce soluții așteaptă de la autorități. Ce răspunsuri am primit vedeți în materialul următor.
La sat oamenii nu cer prea mult. Cu părul cărunt și chipul brăzdat de ani de muncă, dna Maria se grăbea spre casă. Femeia ne-a spus că o duce greu. Prețurile o bat la buzunarul gol de ani de zile, dar are noroc de nepoți care o vizitează o dată pe an. Altfel, de mult ar fi stat alături de soțul său, decedat de ani buni, spune ea cu privirea pierdută.
Nu mai trăim mai bine, de unde mai bine că de când s-a schimbat guvernarea prețurile se scumpesc, chiar azi am luat un ceai de 42 de lei, pot să vi-l arăt, dar era 20 și ceva și chibrite am luat, mari cumpărături nu am mai făcut, dar…Până acum n-avem nimic bun.
Ce să ne lăudăm, dacă pensia au spus că cu 10% o s-o mărească, anul trecut cu 6% au mărit-o, dar cu cât au crescut prețurile, comunalele cu cât s-au scumpit? Încă mulțumim lui Dumnezeu că am crescut nepoții și am noroc de ei, că vin o dată în an și mă vizitează și mă mai ajută. Da dacă nu creșteam nepoți, stăteam și eu lângă moșneag, el îi dus, de 6 ani îs singură
Am fost după pâine că ne dau două pâini.
– Cine vă dă două pâini?
-Dacă e să mă credeți, nici nu știu cum se numește asociația, cu baptiști, dau ajutor pentru bătrânii singuratici.
Oamenii își amintesc cu dor de anii în care trăiau în armonie cu alte state și spun că viața pe datorie, la care regimul PAS ne-a adus, devine tot mai greu de suportat.
Știți, eu nu am nici televizor, nici calculator, nu am nimic, decât un aragaz. Știri nu privesc. Dacă vine pensia înseamnă că este, dar altceva nu am nimic.
– De ce nu aveți nici televizor, nici radiou, nimic?
– Pentru asta trebuie bani.
Cum trăiam înainte, toate republicile erau prietenoase Rusia, Ucraina, Kazahstan, Tadjikistan, Uzbekistan, Moldova și toți trăiam prietenește și ne ajutam reciproc. Noi, cu legume, ei nouă, cu gaz ieftin și nimeni nu ofensa.
Au adus țara noastră la o sărăcie strașnică. Eu cred că trebuie ridicată economia, aceasta este bogăția noastră, pământul. De aici trebuie să ridicăm economia țării.
Trăim pe aceste împrumuturi, cum poți trăi toată viața în datorii? Copiii noștri și nepoții vor fi încă în aceste datorii.
Scufundați în sărăcie, cu venituri mai mult decât modeste și prețuri exorbitante, oamenii au și soluții pentru a depăși greutățile.
Cu jumătate de voce ne-au spus că nu mai așteaptă „vremurile bune” promise de Maia Sandu și PAS, dar schimbarea puterii.
Foarte greu, nici nu se descrie. E greu cu totul!
De ce?
Că a adus dna Maia, țara la pământ. Vremuri bune a promis, dar la ce am ajuns? La nimic! Ea este cu America, cu Sorosul cu mrosul, cu americanii cu toți, dar nu este cu poporul din țara noastră. Jos Maia Sandu și guvernul ei! Jos, numai jos.
Cu așa pensie cum o am eu este foarte greu.
– Ce pensie aveți?
– 3250 lei, asta după majorare, dar cum îmi vine gazul 3960 a venit luna trecută, cum să trăiesc?
Ce ar trebui să se întâmple ca lumea să trăiască mai bine?
– Offff…Mă veți pune și vor veni la… Să se schimbe guvernul în totalitate.
Aceasta este părerea mea, eu văd că nu se prea gândesc la oameni. Ei și-au făcut salarii cumsecade, dar pentru noi, în special pensionarii – nimic.
S-au mărit pensiile și salariile, dar și inflația este foarte mare. Nu putem spune că mergem în pas cu inflația. Dacă mai demult când lucram și primeam 80 de ruble parcă îmi ajungea, casă am construit și copii am crescut, dar acum poți primi și 8000 și n-ajunge.
Cea mai mare problemă este că salariile guvernanților sunt prea mari, dar la cei de jos sunt foarte mici.
Când auzi că prim-ministrul are 19.000 lei pe lună/ – Pe zi. / A, pe zi, asta se primește o mie de euro pe zi, dar noi împreună cu soțul nu avem nici 10 mii de lei pe lună apoi nu știu.
Dacă are așa de mult, din banii lui să mai dea la o casă de copii, să mai dea la copiii săraci, la bătrânii care nu pot lucra ca să primească bani.
Dacă acum câțiva ani oamenii aveau speranța unei vieți mai bune sub conducerea actualei guvernări, acum ei cer doar o schimbare reală, care să le aducă demnitatea înapoi și speranța unui trai decent. În fața unui viitor incert, locuitorii din sate nu mai au timp de așteptat. Ei cer acțiune, iar aceasta trebuie să fie urgentă, spun ei.
