Angajații gării feroviare din Ocnița se află la capătul puterilor. Oamenii nu și-au mai primit salariile de jumătate de an. Lipsa resurselor îi duce în pragul disperării, mai ales pe cei care-și au toată familia la CFM.
Unii trăiesc din pensia părinților bolnavi, iar alții recurg la măsuri extreme, cum ar fi porționarea produselor, ca să nu moară de foame. În vârstă, cu datorii, bolnavi și fără cunoștințe în alte domenii, mulți pur și simplu nu știu încotro s-o ia și ce să facă.
Angajații gării feroviare din Ocnița se află la capătul puterilor. Oamenii nu și-au mai primit salariile de jumătate de an. Lipsa resurselor îi duce în pragul disperării, mai ales pe cei care-și au toată familia la CFM. Unii trăiesc din pensia părinților bolnavi, iar alții recurg la măsuri extreme, cum ar fi porționarea produselor, ca să nu moară de foame. În vârstă, cu datorii, bolnavi și fără cunoștințe în alte domenii, mulți pur și simplu nu știu încotro s-o ia și ce să facă.
Marina Reabaia este casieră la gara din Ocnița de mai bine de 10 ani. Deși îi place ceea ce face, spune că întârzierile salariale de peste șase luni o pun într-o situație extrem de dificilă. Singura sursă de venit a femeii este pensia mamei, pe care o folosește pentru a-și întreține fiul de 16 ani, dar și pentru a achita serviciile comunale, scumpite recent.
REABAIA MARINA, casier la gara Ocnița
– Îmi place ce fac, îmi place să lucrez la CFM, dar nu ne lasă.
– Din august nu mai primim salariu.
Săptămâna trecută am primit leafa pe luna iulie și din august avem rețineri de salariu.
– Bine că mama mea e pensionară și primește pensie și mă ajută, dar cu ce să achit gazul, lumina?
Din pensia mamei supravețuiește și Valentina, care lucrează ca infirmieră la gară de aproape 25 de ani. În trecut, îi mai trimiteau bani copiii stabiliți în Rusia, dar a fost lipsită și de acest ajutor după restricțiile impuse asupra transferurilor financiare din și către această țară.
VALENTINA GONCEAR, infermieră
– Ne luptăm cu asta, cumva, supraviețuim, dar este foarte greu. Nu avem niciun ajutor din partea nimănui. Dacă înainte ne mai ajutau copiii, acum n-o pot face nici ei.
– Mama mea are 82 de ani, dar cât de bolnavă este doar noi știm și, iată, ea primește pensia și în fiecare lună ne ajută câte un pic.
Mulți dintre angajații Căii Ferate din Ocnița, precum acest bărbat, chiar dacă muncesc din greu abia își permit să procure produse alimentare. Spune că nici nu mai poate pleca la un alt loc de muncă din cauza vârstei.
MARIN BENCHIȘ, brigadier
Vedeți această organizație? Aici au lucrat 36 de oameni și priviți ce a rămas. A rămas deridicatoarea și noi 3.
Oamenii au plecat și eu am rămas ca șef, dar nu mă consider șef aici. Lucrez la 5 locuri de muncă. Sunt sudor, știți ce este sudor? Sodorul este omul care muncește sub ciocan, cu 60 de tone ne face nouă instrumente. Omul care a fost a demisionat pentru că a zis că „ eu nu pot munci fără salariu și plec”.
Și sunt nevoit în locul lor să mă așez eu.
Dacă v-aș arăta dvs acest instrument, acolo stă o mașină foarte mare care bate. Dacă nu ești o clipă atent, acolo îți rămâne și capul. Este foarte riscant.
Am întrebat administrația dacă este corect faptul că eu muncesc pentru încă cinci funcții, dar salariul meu a devenit mai mic. Primeam aproximativ 7000 de lei, dar acum am deja cu 1800 mai puțin.
Cum poți trăi? Este atât de greu să trăiești, dvs nu vă puteți imagina cât de greu este să trăiești. Sa trăiesc nu vreu uneori.
– Cumpăr șase cartofi și îi împart la câteva zile. Nu știu ce aș face cu acești oameni dacă i-aș întâlni.
– I-am spus șefului că nu îmi mai pasă de viața mea, dar unde să mă duc acum? Mi-a mai rămas puțin până la pensie, dar nimeni nicăieri nu mă angajează.
– Aici, vă spun, oamenii mor de foame.
Dezămăgiți de indiferența celor de la putere sunt și foștii angajați ai întreprinderii, mai ales că toți membrii familiei își câștigă existența de la CFM.
SAVELIEV ALEXANDRU, fost șef de manevre la Calea Ferată
– Ce credeți, încotro merge CFM?
– Merge spre lichidare.
– Aici e întreprindere de stat și statul ar trebuie să achite acestor oameni și apoi să vândă Calea Ferată, dar ei nu se gândesc deloc pentru că nu au grijă. Parlamentul, în genere, nu își aduce aminte, înainte își mai aduceau aminte de Calea Ferată și mai spuneau câte un cuvânt, dar acum tac din gură.
Eu nu știu ce se gândesc ei, cât o să rețină. Poporul moldovenesc e tare răbdător, dar o dată și odată o să crape răbdarea pentru că nu dau salariile. Uitați-vă, soția-i la Calea Ferată, fiica-i la Calea Ferată, fiul e la Calea Ferată, ginerele e la Calea Ferată – au două fete. Cam cum vă gândiți numai cu pensia mea să-i țin eu?
În Moldova salariul minime este 5 și cinci? Păi, uitați-vă, noi nici pe aceștia nu îi avem. Dar noi lucrăm chiar dacă nu ne dau nici instrumente, nimic, ieșim cumva din situație, dar când salariul nu ne dau, cum așa, jumătate de an fără salariu. Asta cum, trebuie să stau pe spinarea soției sau cum?
Cum reacționează soția dvs că soțul vine acasă de la lucru fără bani? Rabdă, dar uneori poate să-mi spună câte ceva! Credeți că va mai răbda mult? E răbdătoare, ea este foarte deșteaptă.
Oamenii au spus că vor să protesteze pentru a fi auziți, dar conducerea le-ar fi interzis acest lucru.
MARINA REABAIA, casier la gara Ocnița
Nu ne lasă să ieșim la proteste, s-a ajuns până la amenințarea cu concedierea pe bază de articol din Codul Muncii, spun că vor găsi articol și în baza acestuia o să ne dea afară.
– Cine nu vă lasă?
– Administrația CFM, conducerea de sus dă ordine să li se închidă oamenilor gura.
Nimeni din administrația CFM nu ne-a răspuns la apeluri pentru o reacție la afirmația angajaților. Aproape 20 de angajați au depus cereri pentru a-și încheia contractele de muncă, din cauza salariilor neplătite.
– Toate acestea sunt înregistrate la resurse umane. Am vrut să plecăm pe 22 ianuarie și să suspendăm contractul, adică să nu mai venim la muncă, dar la cererea domnului Tomșa, și conform indicațiilor dumnealui, care este șeful stației, am amânat data pentru începutul lunii februarie. Dacă nu vom primi salariile restante pentru lunile august, septembrie și octombrie, așa cum cerem în solicitare, vom suspenda contractul colectiv de muncă și nu vom mai veni la serviciu.
Am încercat să stăm de vorbă cu administrația stației, dar nu am găsit pe nimeni, iar la apeluri nu am primit răspuns.
Întreprinderea de stat Calea Ferată din Moldova se confruntă cu dificultăți financiare de ani de zile, având pierderi de aproape două miliarde de lei. Angajații au protestat în repetate rânduri pentru plata salariilor, dar problema se soluționa doar parțial. Din cauza situației financiare, au fost anulate două curse interne, iar aproximativ 1.500 de angajați, specialiști în domeniu, au părăsit compania, unde au mai rămas 4.900 de persoane. Concedierile însă continuă.
Dacă stația Ocnita va înceta să funcționeze, va fi anulat și trenul Chișinău-Kiev. Amintim că Întreprinderea de Stat „Calea Ferată din Moldova” a emis un comunicat oficial prin care a confirmat restanțele salariale acumulate față de aproape 5.000 de angajați în perioada august-decembrie anul 2024. Restanțele, a adăugat întreprinderea, depășesc cifra de peste 190 de milioane de lei.
Pe fondul acestor dificultăți, Federația Sindicală a Feroviarilor din Republica Moldova a anunțat că va organiza începând cu luna februarie o serie de manifestații și greve, cerând autorităților o soluționare rapidă și eficientă a restanțelor salariale și a problemelor economico-financiare ale CFM. Aceste proteste vor avea loc în fața instituțiilor guvernamentale, inclusiv Parlamentului, Guvernului și Președinției, dar și în cele 8 noduri feroviare din țară.
