Volumul total al producției industriale în Republica Moldova a scăzut din noiembrie 2023 până în noiembrie 2024 cu peste 14%. În ritm manual, indicatorul s-a redus cu 10,5%, arată datele Biroului Național de Statistică.
Expertul economic Veaceslav Ioniță consideră că aceasta este o confirmare clară a lipsei de viziune și de decizii concrete din partea autorităților privind dezvoltareaeconomică.
Nu sunt doar niște cifre obișnuite, ci o adevărată statistică șocantă, care reflectă în mod clar situația reală a economiei moldovenești. În asemenea condiții, atragerea investitorilor străini devine o misiune aproape imposibilă. Potrivit datelor Biroului Național de Statistică, doar în noiembrie 2024, comparativ cu noiembrie 2023, producția industrială din țară a scăzut cu 3,6%.
Acest declin drastic, subliniază BNS, a fost determinat de prăbușirea industriei prelucrătoare, care a înregistrat o scădere de 17,1%. Situație a declanșat o reacție în lanț și a dus la reducerea volumului total al producției industriale cu 14,1% pentru aceeași perioadă și cu 10,5% pe parcursul întregului anul.
Interesant este că BNS menționează despre faptul că volumul producției din industria extractivă a rămas la același nivel ca în noiembrie 2023. De ce? Răspunsul este simplu – acest lucru a fost susținut de creșterea înregistrată în producția și furnizarea de energie electrică și termică, gaze, apă caldă și climatizare, care a explodat cu 68,2%. Și aici apare prima întrebare – despre ce resurse minerale și extracția acestora în Moldova poate fi vorba?
Răspundem – de ceva timp, țara noastră a mai devenit și exportator de produse petroliere, pe care nu le deține, dar din al căror tranzit guvernul PAS câștigă foarte bine deja de câțiva ani la rând.
A doua și cea mai importantă întrebare – ce legătură are creșterea livrărilor de resurse energetice? Ei bine, are, pentru că este vorba exact despre vânzarea resurselor energetice populației Republicii Moldova, adică nouă tuturor, la prețuri de două-trei ori mai mari din cauza majorării tarifelor.
Expertul economic Veaceslav Ioniță consideră că, dacă nu ar fi fost această creștere absurdă a prețurilor la resursele energetice, după cum o numește el, atunci declinul producției ar fi fost și mai dramatic.
VEACESLAV IONIȚĂ, expert ecomomic
Industria prelucrătoare, care în proporție de 83% este reprezentată de producția alimentară și băuturi – adică aproape întreaga noastră industrie – a scăzut cu 14%.
Cu 14%! Ce ne-a „salvat” – între ghilimele – a fost scumpirea resurselor energetice cu aproape 70%. Practic, am înregistrat o creștere în producția de căldură și energie electrică cu aproape 70%, dintr-un motiv simplu: resursele energetice s-au scumpit. Dacă nu ar fi fost această scumpire, avem să avem pur ți simplu o dramă totală a tot ce înseamnă industrie.
Per total, în acest an, producția industrială va fi mai mică decât acum cinci ani și va rămâne sub nivelul din 1990, când am atins maximul istoric. Adică, în acest an, singurul lucru care creează iluzia unei scăderi mai puțin dramatice a industriei este scumpirea resurselor energetice, care dă impresia că industria noastră nu se prăbușește așa cum se întâmplă în realitate.
Deși este puțin probabil ca actuala statistică șocantă privind prăbușirea economiei naționale sub regimul Sandu-PAS să servească drept terapie pentru guvern. Din păcate. După cum subliniază experții, fără măsuri urgente, Moldova riscă să piardă ultimele fragmente de industrie care mai există. Se pare că totul se îndreaptă anume într-acolo.
Și, la final, pentru comparație și ca lecție pentru ministrul Economiei, Alaiba: până în 1990, investițiile în capitalul fix în Moldova au crescut de 275 de ori față de anii 1950. Producția industrială a crescut de 76,9 ori. Moldova s-a transformat dintr-o țară agrară într-una industrial-agricolă. Până la obținerea independenței, în țară existau 558 de întreprinderi industriale moderne care produceau bunuri cu valoare adăugată înaltă.
Produsele moldovenești erau exportate în mai mult de 80 de țări din întreaga lume. Către anul 2000, producția industrială a scăzut cu 66%, iar PIB-ul cu 70%. După atâția ani, din păcate, suntem din nou în aceeași situație – aceleași promisiuni despre eurointegrare și o viață mai bună.
