Frigul și deconectările de energie electrică, prin care le-a fost dat să treacă în anii 90, i-au marcat puternic pe oameni. Acum, când pericolul unei posibile crize energetice planează din nou asupra caselor, aceștia își amintesc cu frică despre orele în care se stingea lumina, în case intra frigul, iar ei erau nevoiți să fie foarte inventivi ca să nu înghețe.
Sticlele din plastic umplute cu apă caldă abia de reușeau să dezmorțească un pic degetele, o generație întreagă de elevi știe cum e să faci temele la lumina lumânării, iar lanterna reșarjabilă era păstrată la cel mai de cinste loc din casă. În discuția cu reporterii Canal 5, oamenii au depănat amintiri din acele timpuri, ne-au povestit cât de greu le-a fost să supraviețuiască și ne-au mai mărturisit că au o mare frică să rămână din nou fără căldură și curent.
Înapoi, în anii 90. Cam așa se poate defini criza energetică de acum. Și știți ce e comun? Frica de a îngheța! Deconectările de energie electrică în așa-numitul „evantai”, când oameni erau nevoiți să stea cu lumânările, candela sau lanterne au marcat o întreagă generație, așa încât, spun oamenii, peste ani, au ajuns din nou să simtă frigul, și incertitudinea zilei de mâine. Echipa Canal 5 a discutat cu oamenii, care ne-au împărtășit din amintirilelor despre anii de criză.
Ne încălzeam cu crenguțe, cu tizic.
– Cu sticlele cu apă cum vă încălzeați? Puneam apă călduță în sticlă și îl puneam lângă mine și așa ne încălzeam. – Cât timp vă ajungea? Câteva minute, apoi iarăși încălzeai apă.
-Cum făceați tizicul? Tizicul se făcea din balegă de vacă, cu paie, călcam cu picioare, uscam și toată iarna făceam focul. Ne descurcam că nu am avut niciun ajutor.
Strângeam toată vara crengi, în spinare aduceam, acasă le tăiam și aveam pe iarnă. Vara făceam la cotlonaș afară, nu știu la oraș ce o să fie. Gazul este scump, nu știu cât este balonul dar este scump. Dacă luam un balon de gaz, atunci trebuie să îl țin numai pentru ca să pârlim păsărele la Anul Nou, Crăciun.
Făceam cu lemne, cu tizic nu am făcut. Dar cu lumină să vă spun drept puneam un acumulator de la mașină și puneam o lampă micuță și așa ne descurcam. – Pe cât timp vă ajungea? Ei, pe două ore, măcar când făceai mâncare era nevoie. Luau sobe de acestea făcute micuțe și făceau cu lemne, scoteau ieșirea afară pe unde să iasă fumul. Și la clădiri cu etaje se vedeau cum ieșeau fumul. Ce se întâmplă acum se teme toată lumea, într-adevăr este haos.
Cu tizic..era călduț, asta încă de la bătrâni. Așa, mai mult cu lemne în sobă.
Tizic pe care făceau buneii mei, tot lemne și cărbune.
Doamna Elena, cu greu își aduce aminte despre acele momente. Soțul era bolnav și imobilizat la pat, cu chin a făcut față, mai ales, dacă e vorba despre electricitate. Era pe ore, iar unica sursă care îi dădea lumină în timpul deconectărilor era lampa cu gaz, dar și gazul era scump, spune femeia.
Bărbatul meu când stătea la pat se stingea lumina, de la șase până la unsprezece nu era lumină. Când îmi era mie mai greu.
– Cum ați trecut de această perioadă? Așa am trecut cu lampă cu lumânări, trebuia să îl schimb și să îl hrănesc, el stătea la pat.
– De care lampă ați avut? De aceea cu gaz.
– Și cum o foloseați? O puneam așa pe perete.
– Turnați gaz? Da, era gaz de vândut.
Iar domnul Ion ne-a povestit că făcea focul în sobă, iar în timpul orelor de deconectare a luminii, lampa cu gaz venea în ajutor.
Mai erau și cărbuni dar mai puțin. Era mai multe lemne.
– Dar ați trecut prin perioada ceea când vă încălzeați cu sticlele cu apă fierbinte? Nu vă pot spune dar a fost și așa. Aici depinde mult de gospodărie noi am fost așa mai în stare un pic.
Cu lumina era mai greu, se stingea lumina. Ne dădea câteva ore pe zi lumină și cu asta a fost mai greu.
– Dar cum vă descurcați când nu era lumină? Așa de ne descurcam, la țară ne deprindeam. La oraș este mai greu dar de la sat se deprind.
– Foloseați candela, lumnări? Da desigur.
Și Moșul Mihai a trecut prin acele greutăți. Ne-a povestit cum oamenii înghețau în propria casă iar el ca să facă față gerului se încălzea cu sticle cu apă fierbinte. Bătrânul crede că perioada anilor 90 deja s-a întors având în vedere situația în care se află acum oamenii din Republica Moldova.
Sunt care stau și îngheață în casă. Eu vă spun situația de la sat.
Când deja era rece afară făceam apă fierbinte, se fierbe într-un ciainic sau în altceva și se turna în sticlă și se punea în pat. Se așterne și se punea picioarele, puneai sticla lângă tine, o fost și așa ceva, au fost greutăți.
Lampa ceea era pe atunci pe timpul cela pusă, lampă cu muc, se turna gaz și stăteai cu lampa. Care mai sărac stăteau cu lumânarea și era greutate. Apoi s fost un timp când s-a trecut la democrație prin anii 93, 96 era lumină și s-a început să se stingă iar. Era lumină de ce se stângea, fiindcă sistema strica binele la oameni, ca să nu fie bine între oameni.
Problemele energetice, scumpirea produselor și majorarea tarifelor, cu siguranță își vor pune amprenta peste nivelul de viață al oamenilor.