Cu fasole, mămăligă și frigiderul gol, așa își vor sărbători unii moldoveni Anul Nou și Crăciunul. Sărăcia le ia din ceea ce ar trebui să fie o perioadă de bucurie, așa că tradițiile nu mai au același farmec ca altădată. În această situație se află și Aliona Bereghinci din raionul Ungheni. La 52 de ani, femeia se roagă să aibă pe masă măcar un colț de pâine, așa că, nici gând de mese copioase.
În timp ce unii moldoveni își pregătesc mesele festive pentru Crăciun și Revelion, Aliona Bereghici, din satul Buciumeni, raionul Ungheni, se roagă să aibă măcar o gură de mâncare. Deși cele mai mari sărbători sunt aproape, femeia ne mărturisește că nu simte niciun ecou al acestei atmosfere, deoarece nu are ce pune pe masă. Frigiderul este gol, portofelul la fel, așa că sărbătoarea pare o fantezie îndepărtată, mărturisește femeia.
ALIONA BEREGHICI, locuitoare a satului Buciumeni, Ungheni
Văd că aveți un frigider, la moment ce aveți, ce produse aveți în frigider?
– Dar ce am aici? Mi-a dat fiica câțiva pești și am făcut, o smântână că ea are vacă și mi-a dat.
– Și asta e tot ce aveți în frigider, asta e tot ce am, tot ce am.
Femeia trăiește într-o căsuță modestă, alături de concubinul său. Împart aceeași cameră, unde dorm, gătesc, mănâncă și chiar se spală. Singura sursă de venit pe care o are sunt banii câștigați cu ziua în timpul verii. Însă acum, în iarnă, acești bani nu mai sunt o opțiune. Singurul ajutor vine de la fiica sa, care locuiește tot în sat și o mai sprijină cu câte ceva de mâncare, ne-a povestit femeia.
ALIONA BEREGHICI, locuitoare a satului Buciumeni, Ungheni
Ați arătat ce aveți în frigider, dar aveți ceva din crupe?
– Din crupe nu am nimic.
– Să înțeleg că trăiți de azi pe mâine?
– Așa fac un pic de mâncare să nu fie stomacul gol. Astăzi dumneavoastră ați făcut fasole, dar mâine, poimâine ce o să faceți?
– Mi-a dat fata mea, nu demult am fost la ea și mi-a dat niște cartofi.
-Doar această sacoșă?
– Da, și trebuie să păstrăm să ajungă și pe mâine și poimâne, mi-a mai dat o băncuță cu slănină.
Ce este cu aceea trăim.
Nu are nici lemne de foc, iar singura soluție pentru a se încălzi sunt câteva crenguțe subțiri. Pentru a face față frigului, Aliona a pus o plapumă în ușă. Ne-a mărturisit că, din cauza scumpirilor din ultima vreme, nu mai poate face față greutăților și trăiește de pe o zi pe alta.
ALIONA BEREGHICI, locuitoare a satului Buciumeni, Ungheni
Cândva era bine, era ieftin, era Colhoz, mă duceam lucram, venea data de 15 te duceai primeai salariul, era ieftin totul, dar acum e totul scump.
-Dar pe masa de sărbătoare nu aveți banane, mandarine?
– Nimic, nimic.
– Ciocolate?
– De unde?
– Dar văd că nici brad nu ați pus în casă.
– Dacă nu îl am. Ați înfumuțesat cu beteală?
– Ei acestea sunt de mulți ani în urmă și le- am pus și eu acolo într-un pachet și le-am pus acum să fie măcar acestea prin casă dacă nu este brad.
Masa de sărbătoare a Alionei nu va fi îmbelșugată și nu va semăna cu cele ale deputaților, miniștrilor sau ale președintelui. Va fi o masă modestă, cu fasole fierte și mămăligă.
ALIONA BEREGHICI, locuitoare a satului Buciumeni, Ungheni
Vrei să mă crezi, am acolo niște fasole, fierb fasole și o mămăligă și asta este toată sărbătoarea.
– Fasole și mămăligă o să puneți pe masă?
– Dapoi ce. Altceva nu am.
– Anul acesta cum o să fie sărbătorile la dumneavoastră?
– Urâte, cum o să fie. Ce poți să faci.
– Pentru cineva este o sărbătoare frumoasă.
– Da, dar pentru cineva. Ce poți să faci, nu poți să faci nimic, ne chinuim din greu.
– Spun că în Republica Moldova se trăiește foarte bine?
– Ei se trăiește bine, totul e scump și bine. De unde bine, dacă totul e scump.
Aliona Bereghici trăiește în sărăcie totală. Greutățile prin care trece sunt de-a dreptul copleșitoare. Nu își mai amintește când a cumpărat ultima oară o haină nouă sau o pereche de papuci – singura încălțăminte pe care o are sunt niște galoși pe care îi poartă zi de zi. Din cauza lipsei de bani, este nevoită să suporte durerea, deoarece nu își permite nici măcar medicamente.
ALIONA BEREGHICI, locuitoare a satului Buciumeni, Ungheni
Iată aseară m-am culcat, mă frigea carnea, de la ceea că am ridicat, mi sa așezat un rinichi. Dacă umblu mult, mă înghimpă și nu pot păși.
– Dar aveți bani pentru medicamenta?
– Nu am nimic, nu am bani pentru medicamente. Aveți nevoie de medicamente și nu aveți bani?
– Da.
Într-o astfel de situație se află multe persoane de vârsta a treia, care se confruntă cu pensii insuficiente pentru a plăti facturile majorate la energie electrică și gaze, dar mai ales ca să-și cumpere medicamentele indispensabile pentru viață.
