-1.2 C
Chișinău

Viața dificilă a persoanelor cu dizabilități din Moldova: Discriminare, lipsă de accesibilitate și salarii insuficiente

În scaun cu rotile, nevăzători sau cu alte dizabilități, aceste persoane fac parte din societatea noastră, trăiesc și muncesc alături de noi. Adesea însă poartă un război neștiut și nevăzut de ceilalți – luptă cu propriile dureri, cu tot felul de frustrări, cu indiferența celor din jur, cu ignoranța autorităților, cu nedreptățile sistemului medical și ale celui de asistență socială, cu frica de a nu se descurca, cu dorința de a fi „ca toți”, cu dorul de a se trezi într-o dimineață eliberați de dizabilitatea pe care o poartă ani de-a rândul, ca pe un blestem...

Anual, la data de 3 decembrie, comunitatea mondială marchează Ziua Internaţională a Persoanelor cu Dizabilităţi, în semn de solidaritate cu acestea. În Republica Moldova, aproximativ 7% din populație se confruntă cu astfel de probleme.

Cum este viața unei persoane cu nevoi speciale, cum se descurcă în viața de zi cu zi, cât de discriminatorie este societatea noastră și cum își croiește drumul într-o societate, în care incluziunea este încă departe de realitate, vom afla de la eroul reportajului nostru, Stanislav.

Stanislav are 33 de ani, este originar din Chișinău și, încă de mic copil, avea o vedere foarte slabă. La vârsta de 18 ani, a suferit o intervenție chirurgicală nereușită, care i-a provocat paralizia părții stângi a corpului.

De atunci, viața lui s-a împărțit între înainte și după. Au urmat aproape doi ani de reabilitare, perioadă în care s-a confruntat cu mai multe dificultăți, iar cea mai insuportabilă dintre acestea este discriminarea în societate. A luptat și nu încetează să lupte, așa că, în ciuda tuturor obstacolelor, Stanislav are curajul să meargă înainte.

STANISLAV, ușier

– La început a fost un pic greu, ca atunci când faci primii pași, ca un copil mic. Am luat totul de la început, de pe o filă nouă. Și când am început să ies în public, de multe ori parcă îmi era frică, pentru că au fost cazuri când am fost bruscat de oameni. Dar, după aceea, mi-am făcut curaj și am mers înainte. Am făcut și studiile, după care m-am angajat în câmpul muncii pentru că trebuie să ai un venit, fiindcă cu alocația pe care o primești de la stat nu poți să trăiești.

Stanislav a avut curiozitatea și ambiția să învețe, așa că a mers șa universitate și, datorită perseverenței, dar și optimismului care nu-l părăsește, a absolvit Facultatea de Științe Politice și Relații Internaționale, iar mai apoi a apelat la o asociație pentru ași căuta un loc de muncă. În przent, lucrează ca ușier la Centrul socio- psihopegadogic.

Este la acest job de șapte ani și, spune Stanislav, este recunoscător pentru oportunitatea de a câștiga un salariu, deoarece pensia de dizabilitate pe care o primește, de nici 2.000 de lei, nu îi ajunge nici măcar pentru strictul necesar. Tânărul este necăjit și din cauza atitudinii autorităților față de persoanele cu dizabilități.

STANISLAV, ușier

– Un pic sunt mai indiferenți că nu știu cum e să fie în așa piele.

– Nu înțeleg adevăratele dureri ale acestor oameni? Da – nu înțeleg nevoile de zi cu zi.

– Dar este această sumă de dizabilitate una suficientă? Nu, nu este suficientă.

– Mămica mai este care mă mai ajută, fratele la fel, dar așa, dacă aș fi fost singur, păi nu. Cu banii ăștia nu poți face față.

Pentru ca persoanele cu dizabilități să-și găsească mai ușor un loc de muncă, acestea, în mare parte, apelează la asociații specializate, care, adesea, sunt avocații și apărătorii drepturilor persoanelor cu nevoi speciale, mai ales, în contextul în care politicile statului și implicarea autorităților nu fac față problemei.

Specialistul în relații publice al Asociației „Motivație”, Victoria Boțan, ne-a explicat că una dintre problemele cele mai grave, este legată de stereotipurile care, sunt profund înrădăcinate în societatea noastră și atitudinea discriminanatorie față de aceste persoanele cu dizabilități.

Acestea se mai confruntă cu lipsa studiilor de specialitate, cu faptul că nu toți angajatorii au experiența și dexteritatea de a comunica cu persoane care au nevoi speciale. De asemenea, multe instituții sunt puțin adaptate sau nu sunt dotate deloc din perspectiva accesibilității pentru persoane în scaun rulant.

Specialiștii asociației Motivație au creat o hartă interactivă, în care sunt incluse locații de interes public, pe care le-au evaluat din perspectiva accesibilității pentru persoanele cu nevoi speciale.

Cu verde sunt marcate instituțiile bine dotate din acest punct de vedere, cu galben – cele parțial amenajate, iar cu roșu sunt evidențiate instituțiile total inaccesibile pentru oamenii în scaun cu rotile.

VICTORIA BOȚAN, specialist în relații publice, Asociația „Motivație”

– Iată așa arată, practic este roșu.

Dacă apropiem de unul dintre obiecte, oriunde, putem să vedem informația detailată. Iată cum arată orașul nostru.

– Iată, vedeți eu am clicat și mie îmi apare informația, când a fost evaluat obiectul și foarte detailat dacă are parcare, dacă are uși care este liftul, spațiul în interior și este foarte, foarte detailată informația.

Potrivit Biroului Național de Statistică, numărul persoanelor cu dizabilități din Republica Moldova este de aproape la 170 de mii, adică 6,7% din populație, dintre care 11,4 mii sunt copii sub 17 ani. Informațiile au fost prezentate cu ocazia Zilei Internaționale a Persoanelor cu Dizabilități, marcată la 3 decembrie.

Conform Casei Naționale de Asigurări Sociale, 55% dintre persoanele cu nevoi speciale au dizabilitate accentuată, 28 la sută – medie și peste 16% au probleme severe de sănătate.

Majoritatea au vârsta între 30 și 45 de ani, iar bărbații reprezintă puțin peste 52%. Aproape jumătate sunt persoane cu dizabilități din copilărie.

Se citește acum

Articole similare

ARTICOLE SIMILARE