Singurătatea, frigul, sărăcia și foamea îi aduce pe mulți bătrâni în fiecare zi la cantina improvizată de lângă Penitenciarul 13 din capitală, pentru a primi un prânz cald. Chiar dacă cândva au fost medici, profesori sau simpli muncitori, acum au ajuns să întindă mâna pentru a-și potoli foamea.
Masa caldă de aici, de multe ori este unica în acea zi, iar voluntarii casei de Milostenie Marea Cneaghină Elizaveta sunt cei care le salvează viața, spun sărmanii.
Pe frig, ploaie sau arșiță, zeci de oameni nevoiași se înghesuie după o farfurie de supă, un terci cald și o bucată de pâine, oferite de casa de Milostenie Marea Cneaghină Elizaveta din capitală. Printre cei care au venit după o gură de mâncare pentru a- și potoli foamea este și Ala Onițenco. Pensionara ne-a povestit că trăiește într-un garaj cu fiica sa, iar masa caldă de aici, de multe ori este unica în acea zi.
ALLA ONIȚENCO, pensionară
Iată vin în fiecare zi, sunt nevoită să vin, ce să fac? Cum locuiesc în garaj trebuie să mănânc.
– Dar cu cine locuiți?
– Cu fiica. Și eu, iată, aș dori să vină conducerea, Sandu. Ei au format clasa aceasta a celor fără adăpost, ei! Că în perioada sovietică această clasă era.
Femeia se plânge de pensia care o are nu-i ajunge, iar la vârsta sa de 75 de ani nu-i rămâne decât să se mulțumiască cu acest prânz cald. Ala Onițenco a avut și un mesaj către președintele țării.
ALLA ONIȚENCO, pensionară Vreau să mă adresez Maiei Sandu:
Maia Grigorievna am o fiică de vârsata dumneavoastră și eu cred că nu este mai rea, întotdeauna se compară cu dumneavoastră: nu bea, nu fumează este gata să lucreze, nu practică un mod de viață imoral. De ce trăiește ea în garaj, dar dumneavoastră sunteți în cabinet președinte. Ați dorit să fiți președinte? Să fiți sănătoasă, dar ajutați oamenii. Vreau să o invit să-mi fie vecină în garajul meu.
– Pe cine, pe doamna Sandu?
– Pe toți, chiar pe toți că nu ne ajută cu nimic.
Zgribuliți și flămânzi, acești oameni necăjiți vin zilnic aici după un prânz cald. Sărăcia le este necazul comun. Cândva erau economiști, profesori sau tehnicieni, iar acum se bucură ca niște copii când vine mașina cu mâncare. Printre oamenii fără adăpost se strecoară și cei care au un acoperiș deasupra capului, dar cărora nu le ajung bani pentru mâncare.
În această situație este și Zinaida – o femei în vârstă de 75 de ani care muncit 38 de ani pentru a trăi decent la bătrânețe, însă realitatea este alta. Cu lacrimi în ochi, bătrâna ne-a spus că a ajuns zile grele.
ZINAIDA, pensionară
Iată, vii și îți iei de mâncare ca să-ți rămână pentru căldură Pensia mea îmi ajunge doar să achit apa și lumina, dar mâncare nu am pe ce să cumpăr.
Pensionarii trăiesc foarte greu, foarte greu. Și au spus că vor adăuga la pensie, nimic nu ne-au adăugat. Acolo 15%, 6%, eu deja nu mai calculez, au spus că vor majora până la 3000 de lei, nu au majorat.
Unii vin și din suburbiile Chișinăului doar pentru a-și putea lua o farfurie cu mâncare. Această femei circulă zilnic de la Dobruja
-Și felul doi, de toate ne dau.
– În fiecare zi veniți după mâncare?
– Da. Pentru ce vă ajunge pensia? – Doar pentru mâncare. Oamenii sunt furați, conducerea lucrează împotriva noastră, împotriva la toți.
Noi suntem nevoiași, fără casă, nu avem unde să ne spălăm, ce să mâncăm și nu ne întreabă nimeni. Dar când vine momentul să votăm, dă să votăm, pentru ce.
Fiecare dintre ei vine să ia mâncare în ce apucă. Unii nici măcar veselă obișnuită nu au și și-au improvizat caserole din sticlele de plastic. De flămânzi ce sunt, mulți mănâncă chiar în stradă.
Zilnic, voluntarii casei de Milostenie Marea Cneaghină Elizaveta pregătesc aproape 120 de litri de supă sau borș pentru oamenii nevoiași. Potrivit acestora, toate legumele și produsele alimentare sunt donate de către enoriași, care vin la bisericile din capitală, dar și de către unii producători autohtoni.
DUMITRU VIDRAȘCU, reprezentant Casa de Milostenii
Sfânta Cneaghină Elizaveta ajută oamenii străzii deja al 9-lea an. Facem felul întâi și felul doi – 150 de litri de borș și felul doi. Deci,este o dragoste față de cei săraci, față de cei sărmani.
Câți sărmani hrănim? În depedență de numărul lor, deja, în dependență de anotimp, de situație, sunt peste
100.
În fiecare zi, la ora 13:00, pe strada Alexei Mateevici, colț cu Ismail sunt distribuite prânzuri pentru oamenii nevoiași.