Mulți cetățeni și-au pus speranța în schimbarea puterii, dorindu-și ca Maia Sandu să nu mai fie președinte. Astfel, aceștia au votat la alegeri împotriva candidaturii acesteia. Faptul că a rămas în funcție, ceea ce înseamnă noi greutăți în viitor, a fost pentru mulți o adevărată tragedie.
Pe fondul prognozelor experților privind creșterea prețurilor la alimente și majorarea tarifelor, viața dificilă a pensionarilor devine și mai complicată. Mulți dintre cei cu care a discutat echipa noastră de filmare au declarat că nu mai speră de mult la ajutor din partea statului, fiind nevoiți să economisească fiecare bănuț.
„Nu puteam face nimic, totul îmi cădea din mâini, nu înțelegeam pe ce lume sunt. A fost atât de neașteptat că ea va câștiga. Faptul că a câștigat este un doliu pentru noi toți.”
Vera Babin, la fel ca majoritatea locuitorilor din Dondușeni, a votat împotriva actualei guvernări. A votat pentru schimbare, independență și un viitor prosper. Pensionara a crezut și a sperat până în ultima clipă că situația din țară se va schimba și că nu va mai fi nevoită să supraviețuiască.
VERA BABIN, pensionară
„De ce avem nevoie de un asemenea președinte? Ea ar trebui să fie, ca femeie, ca o mamă pentru poporul ei, să facă totul pentru ei, să aibă grijă de fiecare, de fiecare sat, să ajungă la fiecare om. Și ce face această putere? Punctele medicale din sate sunt lichidate, școlile sunt închise, instituțiile sunt desființate. Uitați-vă la policlinica noastră: jumătate dintre medici vin doar o dată sau de două ori pe săptămână.
Și unde să meargă oamenii? La Edineț? Acolo circulă doar un autobuz, iar dacă se întâmplă ceva, ce să facem?”
Doamna Vera are 68 de ani, dintre care 40 a lucrat inginer. Acum pensionara primește puțin peste 2.000 de lei, bani care abia îi ajung pentru trai.
VERA BABIN, pensionară
„Totul s-a scumpit. Și lemnele s-au scumpit, și curentul este foarte scump, gazul. Lemnele sunt foarte scumpe, 1.500 de lei metrul cub, iar pentru iarnă e nevoie de cel puțin 3-4 metri cubi.
Pot să le cumpăr din pensia mea? Dacă cumperi ceva, trebuie să renunți complet la tot restul. Trebuie să strâng fiecare bănuț ca să cumpăr unul sau doi metri cubi de lemne. Când iau pensia, merg imediat să plătesc lumina, internetul, apa, să mă achit cu statul, și ce rămâne, rămâne pentru mine.”
Femeia locuiește împreună cu nepoata ei. Fără vreun ajutor sau sprijin din partea statului, spune pensionara. Părinții fetei sunt nevoiți să muncească în străinătate pentru a-i asigura copilului cele necesare. Acum, pensionara visează doar la un lucru: un viitor fericit pentru copiii și nepoții săi, aici, în Moldova natală.
VERA BABIN, pensionară
Vrem să trăim în pace, vrem să fim siguri de ziua de mâine, că ne vom trezi și vom putea trăi, nu să ne gândim ce vom face mâine, cu ce vom încălzi soba sau ce vom mânca, sau cu ce bani ne vom cumpăra medicamente. Da, sunt la pensie, dar totuși Dumnezeu mi- a dat atâția ani, trebuie să trăiesc și eu, la fel ca ceilalți, trebuie să trăim demn.”
O viață demnă își doresc și locuitorii de la sat. Cândva, în satul Suvorovca din raionul Dondușeni erau dezvoltate agricultura și creșterea animalelor. Funcționau școala și grădinița. Acum, satele mor. Tineri sunt puțini
– au plecat cu toții peste hotare. Iar bătrânii se descurcă cum pot pentru a supraviețui.
EUGENIA PERSOCAR, pensionară
„Eu, ca persoană, am tot felul de tincturi și plante. Dacă e ceva, le folosesc. Am picioarele bolnave, pline de pete. Trebuie să mă îmbrac gros, pentru că îmi este frig. Pe vremuri, luam unguent cu 90 de bani, iar acum costă 45 de lei. Totul s-a scumpit atât de mult încât nu mai ai unde să te duci.”
Eugenia Persocari, sau, cum îi spun localnicii, tanti Jenea, are 87 de ani. Nu are apă, deoarece fântâna s-a uscat demult, așa că trebuie să care găleți de apă de la vecini. Este greu și cu munca în sat. Pentru a păstra cât de cât căldura în casă iarna, fiul ei a fost nevoit să meargă să lucreze în pădure, unde este plătit în lemne, nu în bani.
EUGENIA PERSOCARI, pensionară
„E greu de trăit, prețurile sunt mari. Am lucrat pentru pensie, am muncit din greu, dar acum prețurile sunt nebunești. Nici măcar nu pot pune deoparte zece lei pentru luna viitoare. La magazinul nostru local, mă cunosc, și dacă e nevoie, pot lua pe datorie 10 lei, uneori de 100, până la pensie. Dar totuși vrei să mănânci.”
De la pensie la pensie trăiesc aproape toți în sat, iar iarna este o încercare grea pentru ei.
„1900 de lei metrul cub de lemne, încearcă să cumperi. Lemnele, cărbunele
– 7.000 sau chiar 7.500. Foarte scump.
– Dar pensia ajunge pentru ceva?
– Așa, împărțim puțin câte puțin, am un fiu invalid, vreau să-l ajut. Doi copii învață la colegiu, colegiul este cu plată, și acolo trebuie să ajut. Ceea ce au promis, nu au făcut.
– Oamenii sunt dezamăgiți
– Dezamăgiți. Cei care sunt peste hotare poate mai trimit bani și cumva se descurcă, dar cei care sunt acasă… E greu, foarte greu.”
Astfel de povești sunt mii în toată Moldova, iar fiecare dintre acești oameni speră că, într-o zi, copiii lor se vor întoarce acasă și că nu vor mai fi nevoiți să aleagă între hrană și medicamente. Cu toate acestea, puțini mai cred că visele lor se vor împlini cu actuala guvernare.
