Umanitatea se află „pe marginea prăpastiei” în ceea ce privește depășirea limitelor Pământului și va suporta costuri uriașe dacă nu acționează împotriva pierderii biodiversității, avertizează experții. Săptămâna aceasta, liderii mondiali se întâlnesc la Cali, Columbia, în cadrul conferinței ONU pentru biodiversitate, Cop16, pentru a discuta măsuri privind criza globală. Pe măsură ce se pregătesc pentru negocieri, oamenii de știință și experții din întreaga lume avertizează că miza este mare și că „nu avem timp de pierdut”.
„Suntem deja pe un drum sigur spre daune semnificative și ne îndreptăm într-o direcție care va aduce și mai multe,” spune Tom Oliver, profesor de ecologie aplicată la Universitatea din Reading. „Mă îngrijorează foarte mult faptul că schimbările negative ar putea fi foarte rapide.”
Criza biodiversității nu se referă doar la alte specii – și oamenii depind de lumea naturală pentru hrană, apă curată și aer respirabil
Din 1970, unele studii estimează că populațiile de animale sălbatice au scăzut în medie cu 73%, iar un număr uriaș de specii s-au pierdut în deceniile și secolele anterioare. Porumbelul călător, papagalul Carolina și broasca țestoasă gigant Floreana sunt printre numeroasele specii pe care oamenii le-au eradicat. „Este rușinos că specia noastră, unică, provoacă dispariția a mii de alte specii,” spune Oliver.
Criza biodiversității nu se referă doar la alte specii – și oamenii depind de lumea naturală pentru hrană, apă curată și aer respirabil. Oliver afirmă: „Cred că, cu siguranță, în următorii 15 până la 20 de ani, vom vedea crize alimentare continue și un risc real de eșecuri multiple ale zonelor agricole majore… asta pe lângă multe alte riscuri care ne pot afecta prin poluarea apei dulci, acidificarea oceanelor, incendii de vegetație, înflorirea algelor și altele asemenea.”
Tom Oliver, care colaborează cu guvernul britanic pentru a identifica „riscurile cronice” la nivel global, a participat la un raport din 2024 care a arătat că degradarea naturii ar putea provoca o pierdere de 12% din PIB-ul Regatului Unit. Printre riscurile identificate se numără izbucnirea bolilor, dispariția insectelor polenizatoare, colapsul pescăriilor și inundațiile. El afirmă că ne aflăm într-o eră a extincțiilor în masă, cu „o incertitudine enormă cu privire la limitele sigure”.
Oamenii de știință spun că activitatea umană a împins lumea într-o zonă de pericol pentru șapte din opt indicatori ai siguranței planetare. Dacă scenariul actual continuă, pierderea biodiversității se va accelera, cu tot mai multe specii supraviețuind doar în grădini zoologice.
Degradarea mediului alimentează inegalitatea, conflictele și nedreptatea. Dr. Andrew Terry, director de conservare și politici la Societatea Zoologică din Londra (ZSL), afirmă: „Am asistat deja la foamete cauzată de factori de mediu în Madagascar și la migrații în masă. Vom vedea intensificarea conflictelor pentru accesul la resursele tot mai puține, în special la apă și hrană. De asemenea, vom asista la creșterea problemelor majore de sănătate, în special din cauza căldurii urbane, pe măsură ce temperaturile devin insuportabile și poluarea crește.”
Experții avertizează că ecosistemele încep să se apropie de puncte critice – momente în care acestea trec într-o nouă stare degradată, reducându-și și mai mult capacitatea de reziliență. Terry spune: „Vom vedea cum zonele tropicale odinioară bogate și umede se transformă în savane uscate sau cum curenții oceanici calzi se schimbă complet. În aceste cazuri, vom asista la schimbări funcționale masive care vor afecta direct umanitatea.”
O pierdere a conexiunii cu Pământul
În întreaga lume, oamenii observă cum natura și speciile dispar în decursul a doar câteva generații. Tonthoza Uganja, un expert în restaurarea terenurilor din satul Yesaya, situat în centrul Malawi, vine dintr-o comunitate care depinde de pădure, unde oamenii consumau în mod tradițional ciuperci și fructe de pădure pentru hrană și foloseau copacii pentru adăpost. „Ne bazam pe un ecosistem biodivers pentru a prospera,” spune Uganja. Însă, în ultimele câteva generații, această abundență a naturii a scăzut dramatic. „Dacă observi schimbările, sunt imense. E incredibil,” spune Uganja, care își finalizează doctoratul în sisteme agricole și schimbări climatice la Universitatea Bangor din Țara Galilor.
„Mijloacele de trai ale oamenilor sunt în centrul acestei probleme,” spune ea. „Pierderea biodiversității pare complicată, dar, la finalul zilei, se rezumă la viață. Pe măsură ce pierdem biodiversitatea, pierdem, de fapt, și părți din noi ca ființe umane.”
Dacă nu acționăm, spune Uganja, „vom trăi pe o planetă unde ne-am pierdut istoria, pentru că natura noastră este istoria noastră. Am pierdut nu doar specii-cheie, ci și conexiunea noastră cu Pământul.”
Uganja spune că amenințările se înmulțesc, cu schimbările în sistemele meteorologice care fac ca eșecurile culturilor să fie tot mai frecvente. „Schimbările climatice au efecte devastatoare. Ele aduc un val de șoc imens în comunități.
„Suntem pe marginea prăpastiei, aproape de a depăși limitele naturale ale Pământului – încă nu am ajuns acolo, dar suntem chiar la limită”, a afirmat aceasta.
Nevoia de a acționa urgent
Oamenii de știință afirmă că această criză a biodiversității trebuie tratată cu aceeași urgență ca și criza climatică. Există de până la opt ori mai multe relatări în mass-media despre criza climatică în comparație cu pierderea biodiversității, însă Alexandre Antonelli, directorul științific al Grădinilor Botanice Regale din Londra, crede că se produce o schimbare. „Fiecare lider de companie și politician cu care vorbesc astăzi, din multe țări și contexte diferite, pare să recunoască urgența de a opri pierderea biodiversității și pare cu adevărat interesat să facă ceva concret în acest sens. Nu era așa acum cinci ani.”
Până acum, guvernele nu au reușit niciodată să atingă obiectivele autoimpuse privind ‘pierderea naturii’, iar experții afirmă că acest lucru trebuie să se schimbe cu urgență. „Nu mai este timp de pierdut”, spune Mike Hoffman, șeful programului de recuperare a faunei sălbatice de la ZSL. „Nu putem doar să stăm pe margine și să documentăm pierderile; trebuie să acționăm, colaborând cu guvernele, alte ONG-uri, sectorul privat și comunitățile pentru a întrerupe această traiectorie a pierderii”, potrivit
