A mers să voteze cu gândul că va putea schimba lucrurile spre bine, chiar dacă pentru asta, la 73 de ani, a trebuit să parcurgă pe jos o distanță de șase kilometri, având picioarele bolnave. Exemplu de responsabilitate civică și determinare ni-l prezintă Ecaterina Cazacu, din Bondareuca, un sat cu doar trei oameni, din raionul Telenești. Femeia este convinsă că schimbarea începe de la fiecare dintre noi și că enunțul: ”orice vot contează” nu este o simplă afirmație, ci o realitate care într-adevăr poate aduce îmbunătățiri.
Ecaterina Cazacu din satul Bondareuca are 73 de ani. La vârsta onorabilă la care a ajuns a participat la multe scrutine electorale. Este un alegător exemplar și îi pasă de viitorul țării, spune femeia. Pentru ea, ziua de 20 octombrie este ca una de sărbătoare, așa că s-a trezit de dimineață pentru a se pregăti, asta pentru că trebuie să parcurgă în total 6 km până la secția de votare din comuna Zgărdești și înapoi. Transport public nu există în localitate, deoarece în sat locuiesc doar trei persoane, iar din această cauză pensionara trebuie să meargă pe jos.
– Doamna Ecaterina, unde vă gătiți dvs?
– La alegeri.
– Să nu uit să-mi iau pașaportul că o să mă duc până acolo fără sens că m-am dus într-un an…
– Dvs v-ați trezit de dimineață ca să vă duceți la votare și câți km parcurgeți până în satul vecin ca să votați?
– Trei km încolo, trei înapoi și sunt șase km.
– Și așa zilnic vă duceți?
– Da, așa mă duc și după pensie, și la spital pentru injecții tot așa, la magazin. Nu avem niciun transport.
Și-a lustruit bine încălțămintea, a verificat dacă nu și-a uitat buletinul de identitate și a pornit spre secția de votare, considerând această zi de 20 octombrie o sărbătoare a speranței.
ECATERINA CAZACU, pensionară: „Pașaportul mi l-am luat. Plecăm!”
Femeia își vede votul ca pe o voce în favoarea schimbării, dorind să contribuie la îmbunătățirea condițiilor de trai din comunitatea ei și, în primul rând, la reparația drumurilor, pe care merge cu mare grijă din cauza picioarelor bolnave. ”Toți promit în campania electorală, dar apoi uită de ceea ce-au spus”, se plânge o pensionara. Ea este totuși convinsă că trebuie să meargă la vot.
– Ce așteptări aveți dvs de la noul președinte?
– Să ne facă un pic drumul măcar să ieșim din sat.
– E tot numai găuri, de aici și până încolo, măcar cât de cât un pic ca să nu mergem chiar prin glodul acesta așa de mare.
Pe drum, întâlnește o vecină, una dintre puținele suflete care mai rămân în Bondareuca, de fapt, doar trei la număr.
Bună ziua!
– Bună!
– Nu plecați la votare?
– Până când nu.
– Dar de ce?
– Nu am timp.
– Dar nu vă duceți azi deloc?
– Nu știu.
– O zi bună!
– Mulțumim!
\Mătușa Ecaterina face fiecare pas spre secția de votare ca unul spre o viață mai bună pentru toți. După aproximativ o oră de mers pe jos, ea își vede în sfârșit împlinită dorința de a contribui la schimbare.
„Sunteți pregătită să votați? – Da. – V-ați pregătit buletinul? – Da, tot frumos, plecăm la votare! – Unde să pun? – Acolo. – Pe amândouă? – Da, prima apoi a doua. – Să fie cu Doamne ajută! Să fie un șef pentru bătrâni și pentru toată țara, și toți copii”.
În satul Bondareuca, unde locuiesc doar trei oameni, Ecaterina Cazacu rămâne un exemplu de devotament și responsabilitate, un far de speranță în întunericul neputinței. Poate că de data aceasta nu se va dezamăgi?
