Moldova vrea să intre-n UE, ambiție pentru care se fac eforturi mari, sunt angajați specialiști cu salarii de zeci de mii de lei, se organizează deplasări și mese rotunde, pentru care se fac cheltuieli însemnate. Nimic însă din acești bani nu ajunge la oamenii care abia-și duc traiul și stau într-o sărăcie greu de imaginat. Și ei sunt mulți, dar nimeni pare să nu miște un deget. Sunt sărmani, trăiesc de azi pe mâine și, de-a dreptul, îndură foame. Printre ei se numără și familia Căldăraru din Cimișlia. Au cerut ajutor până și președintelui, dar Maia Sandu așa li nu le-a răspuns.
Valeriu și Natalia, împreună cu cei trei copii, se confruntă cu o sărăcie cruntă. Sunt muncitori și încearcă să depășească problemele, dar fiecare zi aduce noi provocări care par să se adune ca norii înainte de o furtună. Fără niciun ajutor, situațiile dificile par uneori să-i copleșească.
VALERIU CĂLDĂRARU, soțul Nataliei: „Mulți oameni ne-au spus că suntem murdari dar… A zis că nu am grijă de copiii, dar eu nu mă uit la ei, eu lucrez și îmi dau stăruința. Cu așa probleme nici nu m-am gândit că o să ajunge așa, în această situație”.
Își duc traiul într-o casă veche, din lut, plină de găuri. Își doresc mai mult, dar au ajuns să se mulțumească de faptul că au un acoperiș deasupra capului.
NATALIA CĂLDĂRARU, mamă a trei copii: „Fata cu băiatul mai mare doarme aici, iar eu cel micuț dorm pe acest pătuc, iar soțul doarme jos. Avem o plapumă pe care o punem jos. Noi am început puțin să dăm cu var. Asta vrem să o facem pentru copii pentru acei doi mari. Până ce va da zăpada vrem să ne străduim să facem măcar puțin aici. Măcar să mutăm copii aici..”.
Familia așteaptă un al patrulea copil, un nou suflet care aduce bucurii, dar totodată mărește grija pentru ziua de mâine, având în vedere că singurul venit este 300 de lei, pe care Valeriu îi face ocazional. Soții economisesc în toate, singurul ajutor fiind cel al consătenilor.
NATALIA CĂLDĂRARU, mamă a trei copii: „Avem 1 kg de cartofi, ceapă, borcane cu dulceață pentru copii, veselă îmi dau. Mai vin oamenii din apropiere. Aici facem focul și mâncarea. Camera aceea și asta doar se încălzește. Aragaz mi-a dat un om, dar nu avem balon”.
Provocările nu se limitează la hrană. Casa veche din lut riscă să se dărâme, iar iarna se apropie, cu vântul suflând prin geamurile sparte. Fiecare crenguță de lemn pe care Valeriu o adună este esențială pentru a-i încălzi.
VALERIU CĂLDĂRARU, soțul Nataliei: „Aici era iarbă mare, dacă vedeți, dar eu ieri am cosit tot. Am făcut ordine după casă. Ferestrele sunt stricate. Le adunăm uite… Aici le adunăm, tot aici punem gunoiul că nu avem unde să îl punem. Aceste lemne le-ați adunat pentru întreaga iarnă? Nu no încă mai adunăm. – Dar ați început cu acestea? Da, încetișor, unde o să mai tai”.
În trecut, Valeriu câștiga 11.000 de lei, o sumă care îi permitea să-și plătească chiria și hrana. Totul s-a schimbat când au fost dați afară de proprietarul locuinței, ceea ce i-a forțat să doarmă alături de copii pe drumuri și să vândă miez de nucă pentru a supraviețui.
NATALIA CĂLDĂRARU, mamă a trei copii: „Era paznic la un local și premia un salariu de 11.500 de lei pe lună. Ne permiteam să achităm și gazda 4000 de lei și plus comunale 1500 de lei. Nu am avut unde locui. Eram nevoiți să vindem miez de nucă ca să adăpostim copii pe noapte. Dumnevoastră vindeți nuci și seara plecați la hotel cu acești bani? Da…căutam hotel care este mai ieftin, 300, 500 de lei pe noapte și să ne încadrăm în banii ca să cumpărm și mâncare. Se întâmpla că într-o seară nu ați atins suma de 500 de lei, ce faceți atunci? A fost cazuri când am dormi și sub pod. Dacă cunoașteți podul la Gara de Nord, sub pod pe pământ am dormit. Nu se găsea gazdă, bani am avut atunci dar nu se găsea, iar la hotel sunam și era ocupat… Am avut la noi o păturică, am pus pătura jos. Jumate i-am învălit pe ei și jumate… iar restu noi am dormit așa pe pământ gol”.
VALERIU CĂLDĂRARU, soțul Nataliei: „Mama m-a născut la Rusca la închisoare, m-a luat statul, și am crescut la internat de mic. Dacă ați crescut la orfelinat, statul nu v-a dat nici un ajutor? Nu, pe mine m-au vândut la o stână de oi și m-au lăsat, iar eu am fugit de acolo. – Cine v-a vândut? Doamna directoare. Afară ploua și mi-a zis: Valerica, hai, ia și pregătește hainele că vine după tine. Am ascultat și m-am dus, iar când m-am trezit eram pe un deal”.
Spune că a fost vândut când era mic de tot și nu ține minte nici măcar unde se afla orfelinatul și nici cine este directoarea. Așa că, pur și simplu și-a acceptat soarta. Ambii soți nu au primit niciodată un ajutor de la stat, dar nici nu speră la acesta, spune Valeriu, care i-a povestit Maiei Sandu într-o scrisoare despre problemele sale, dar așa și nu a primit răspuns.
VALERIU CĂLDĂRARU, soțul Nataliei: „Doamna Maia Sandu, noi v-am trimis o scrisoare.
Dumnevoastră nu ne-ați ajutat cu nimic. Nici nu vreau să vorbesc despre Maia Sandu, ea pentru mine nu este președinte. Ea pe mine nu m-a ajutat deloc cu copii”.
Familia Căldăraru speră că într-o zi o să ducă o viață decentă. La fel ca ei sunt mulți oameni în Moldova, unde rata sărăciei absolute este de aproape 32 de procente. Asta înseamnă că aproape o treime din populație avea un venit insuficient pentru a asigura nivelul minim necesar pentru traiul decent, conform definiției sărăciei absolute.
