Frumusețe îmbinată cu o tristețe profundă, pe un câmp din satul Șerpeni, Anenii Noi, unde vedem o mare de roșii. Tonele de tomate răscoapte zac acolo de zile întregi și riscă să se facă una cu pământul pentru că nu are cine să le culeagă, pentru a fi vândute. Proprietarul acestora, fermierul Victor Cebotaru, spune că o criză atât de acută de muncitori nu a văzut de mult timp în Moldova.
Se spune că lumea moare de foame în Moldova, nu le oferă locuri de muncă. Uitați-vă, câte roșii sunt pe deal și noi nu putem găsi oameni pentru a le recolta, nu-s oameni în Moldova.
Chiar și cu promisiunea unor salarii atractive de 450 de lei pe zi, Victor constată cu amărăciune că muncitorii lipsesc cu desăvârșire. Anul acesta, forța de muncă s-a redus cu aproape 90%, de la 70-80 de muncitori în anii anteriori la doar 10-15 oameni.
VICTOR CEBOTARU, fermier
Noi achităm cel mai mult. – Cât? – 450 de lei pe zi.
Eu aș vrea să dau și o mie de lei pe zi, dar în cazul cela că eu îmi vând producția și îmi rămâne și mie. Un fir de semințe de roșii este de la 40-70 de bănuți, un fir. Trebuie să cresc răsadul, să-l plantez aici, să-l ud, tratare, îngrășăminte, să-i dau apă anual. Și trebuie să-mi iasă și să-mi rămână, dacă îmi rămâne vreo 10-15 procente mie mi-i convenabil, dar dacă dau banii salariaților și rămân cu datorii cum am rămas anul trecut, la cereale prețul a fost de două ori mai mic decât mai în an, atunci care este rostul. Eu cred că au rămas foarte, foarte puțini oameni care vor să lucreze, acei oameni care sunt apți de muncă s- au dus peste hotare.
Fermierul are plantate 20 de hectare de roșii, 20 de hectare de bostani pentru semințe și 20 de hectare de dovlecei. Acesta susține că, din cauza lipsei forțelor de muncă, anul acesta nu a reușit să aducă legumele pe piață. Roșiile au fost culese doar cu combina și vândute exclusiv la fabricile de procesare a legumelor și fructelor din Orhei și Budești.
VICTOR CEBOTARU, fermier
Nu are cine să culeagă pentru piață. Avem un agent economic care cumpără zilnic câte 4-5 tone, face adjică, prelucrează și îmi dă un preț bun, lucrăm pentru el, dar pentru piață trebuie oameni adăugător.13 Noi o să ieșim anul acesta poate, poate cap în cap, poate, dar nu cred.
Bărbatul mai are de recoltat 14 hectare de tomate, dar nu crede că va reuși să strângă legumele înainte ca acestea să putrezească pe câmp.
VICTOR CEBOTARU, fermier
O porțiune de teren am dat la un fermier pentru prelucrare, el vine cu oamenii lui, el culege și o prelucrează, face murături, face adjică, dar în rest depinde în fiecare zi, alaltăieri nu a fost nici o brigadă, ieri a fost una, azi două, dar mâine nu știu ce o să vină. Cheltuieli sunt foarte mari și o să rămână o parte foarte mare pe deal.
Victor Cebotaru susține că, dacă va continua să facă
agricultură, anul viitor va fi nevoit să aducă muncitori din alte țări pentru a se descurca cu volumul mare de muncă. Și n-ar fi singurul care recurge la această soluție. Spre exemplu, antreprenorii din construcții deja aduc în Moldova mii de brațe de muncă din afară, inclusiv din Africa.
VICTOR CEBOTARU, fermier
O să aducem din alte țări. Eu am vorbit cu o firmă care aduce oameni care lucrează de dimineață până seară, doar că trebuie s le facem condiții, să aibă salariu minim – 500 de dolari și plătești impozite. Ar fi fost bine din partea guvernanților să fie un fel de dotare cum fac în România, țările europene, să știm stabil că avem o oarecare susținere. Pe noi fermierii tot timpul ne înjură că vrem de la stat mult mai mulți bani, dar vorba ceea: dacă nu-ți hrănești armata ta, vei hrăni o armată străină. Așa și la noi dacă nu o să menținem producătorii noștri locali o să fim nevoiți să cumpărăm din Turcia, Polonia unde o să fie prețul dublu.
În lanul de roșii am găsit doar câțiva oameni care ajutau fermierul la cules. Aceștia ne-au spus că sunt mulțumiți că pot câștiga un ban acasă și sunt de părere că lipsa brațelor de muncă se explică prin faptul că oamenii nu mai sunt atât de harnici precum erau odată.
Nu vor să lucreze, acum plătești și nu vor să lucreze. – Poate puțin achită, nu? – Cât lucrezi atâta îți achită.
Îmi plac, este un lucru foarte bun. -Cât vă achită pe lună, dacă nu este secret? – O mie de euro.
Șeful meu achită câte 500 de lei pe zi, ce este puțin? Este un salariu foarte bun. Și lucrezi de la 8 până la 17, o oră pauză. Eu cred că sunt condiții bune. Unii nu vor să lucreze și atât.
Tone de roșii zac pe câmpuri, așteptând o mână de ajutor care poate să nu mai vină niciodată. Victor nu a calculat încă suma pagubelor, dar ceea ce are cu siguranță este tabloul dezolant de pe câmpurile cu roșii ce rămân un simbol al potențialului nevalorificat și al unei agriculturi în criză.
