Tot mai mulți cerșetori invadează străzile capitalei. Adesea, aceștia își găsesc adăpost în pasajele subterane – bun sau rău – tot e un acoperiș de-asupra capului pe timp de noapte! Ziua e altceva în fluxul destul de mare de trecători se mai găsește câte un suflet care să le dea de pomană bani sau ceva de-ale gurii.
Pe această femeie, în vârstă de 76 de ani am găsit-o în subterana de la Viaduct. Bătrâna ne-a povestit că nevoile au împins-o să cerșească pe marginea drumului. Pensia de 1740 de lei nu-i ajunge pentru supraviețuire, iar de la stat nu mai vede niciun ajutor, spune femeia.
„Din cauza Maiei Sandu am ajuns să stau aici pentru că pensiile sunt mici. Suntem nevoiși să stăm aici și să cerșim, pentru că nici de medicamente nu-mi ajunge, ce să mai zic de mâncare! Trebuie înlocuită, deoarece nu este un om bun, în locul ei trebuie de pus un om bun, ca oamenii să trăiască bine. Ce a dat ea pensionarilor? Nimic. Eu am lucrat 40 de ani, pentru ce? Ca să stau aici și să cerșesc pentru mâncare?”
Femeia ne-a spus că a crescut cinci copii, iar acum a rămas singură în fața greutăților. Așa că, de jumătate de an, stă cu mâna întinsă ca să adune ceva bănuți de o pâine.
„Îmi dau bănuți, un leu, 50 de bani, ca să-mi pot cumpăra o pâine, lapte. Nu mai am sănătate, am diabet zaharat, tensiune, mă dor oasele, picioarele, mâinele mă dor, totul mă doare. Guvernul nostru nu atrage atenția la persoanele în vârstă. Ei și-au ridicat salariile câte 85-100 de mii. Dar de ce nu ne majorează pensiile măcar până la 5 000 de lei ca oamenii să nu sufere și să nu stea așa”.
Și pe Andrei Maimescu, în vârstă de 19 ani, l-am surprins într-o trecere subterană din sectorul Râșcani al capitalei. Așezat pe o bucată de țesătură și cu o cutie în față tânărul aștepta să-i dea cineva bani pentru a-și cumpăra ceva de mâncare ca să-și potolească foamea. Băiatul ne-a povestit că deja de o lună strada este casa lui.
„Pe mine m-au alungat. Am plecat din familie. De la părinți. – De ce ai plecat? – Am avut niște condiții de trai groanice. Mă obligau să le dau jumătate din salariu și ca să înțelegi nu era o atitudine bună față de mine. Eu am plecat la mijlocul verii. Eu am planificat să plec deoarece m-am săturat. Ce anume te-a făcut să pleci? – Pur și simplu, întotdeauna îmi interziceau să fac ceva. – Te băteau părinții? – Ultima zi când am plecat, tatăl meu ma lovit”.
Andrei câștigă până la 200 de lei pe zi. Întrebat de ce nu se angajează, acesta ne-a spus că a încercat să o facă, însă din motiv că nu cunoaște limba română nimeni nu dorește să-i ofere un loc de muncă.
„Oamenii îmi dau câte 10-20 de lei, câștig în total câte 100-200 de lei pe zi. Îi cheltui pentru mâncare și iată mi-am luat și un ghiozdan. Vreau ceva bani ca să pot să-mi iau ceva să mănânc, umblu flămând și întreb. Problema este în ceea că nu cunosc bine limba română . Eu planific să găsesc de lucru, să închiriez un apartament și să trăiesc în liniște. Nu vreau ceva mare, vreau doar să trăiesc în liniște, să lucrez în liniște”.
În aceeași situație sunt zeci de oameni ai străzii în capitală. Unii însă au refuzat să fie filmați.
Sunt un simplu boschetar sovietic. Iată aici, este subterană și suflă cald. Iată, mi-a dat o bătrânică pâine, apă am, pâine și apă, ceva normal. – Spuneți-mi, dar care trec pe aici vă dau bani? – Da, undeva câștig câte 30 de lei”.
Mai întâi de toate, sunt un om orb, bătrân, nu pot să lucrez și nici cu o pensie nu pot să trăiesc, de aceea ies în stradă”.
Chișinăuienii spun că persoanele fără adăpost strică imaginea orașului, este deranjant, deoarece invadează toate drumurile. Cu atât mai mult, cu cât cerșetorii au și un comportament ciudat, care îi pune în gardă, iar uneori îi sperie pe trecători, spun locuitorii capitalei.
„Trebuie de adresat la autorități să vedem ce facem cu ei, nu trebuie de lăsat așa, să apropie iarna, vine sezonul de iarnă, cum să-i lăsam așa, ei tot sunt oameni. Bine, greșim toți în viață, dar trebuie de ajutat și ei”.
„Trebuie să-i ajutăm cu ceva, să participăm cumva. Trebuie să existe fonduri de caritate. Autoritățile sunt ocupate cu altceva. Cred că nu le ajung finanțe, dar parcă Uniunea Europeană îi ajută, le transferă sume mari – unde dispar acești bani, nu știu”.
Nici poliția capitalei și nici cei din cadrul Direcției Asistență socială nu dețin o statistică a oamenilor care stau în stradă și cerșesc.
