În Republica Moldova, istoria este rescrisă, negrul este înlocuit cu alb, iar răufăcătorii sunt transformați în eroi, în timp ce adevărații eroi sunt încet, dar sigur, dați uitării. În ultimii patru ani, în toată republica au apărut zeci de monumente noi controversate, care oferă o altă interpretare a istoriei. Astfel, în practică, se echivalează luptătorii eliberatori și aliații Germaniei fasciste, consideră mulți experți.
În satul Lăpușna, raionul Hîncești, în vara anului 1941, trupele Regimentului 161 al Diviziei a 95-a de infanterie moldovenească au rezistat asaltului unui inamic care era de șapte ori mai numeros. În ciuda superiorității numerice copleșitoare a adversarului, soldații sovietici și-au apărat hotarele țării cu fermitate, lansând contraatacuri disperate. Aceasta nu este o poveste eroică pentru vecina noastră, România. Cu toate acestea, un monument a fost ridicat în cinstea soldaților români căzuți, care, în primele zile ale războiului, au pătruns pe teritoriul RSS Moldovenești.
ALEXEI PETROVICI, președintele Comitetului național coordonator „Победа”: În 2022, aici a fost dezvelit, cu onoruri militare, un monument în baza unui acord între Ministerul Apărării al RM și Cultul Eroilor din România. Întrebările sunt generate mai ales de inscripțiile gravate în granit, în special cea care îi numește eroi pe ocupanții români. Numirea lor drept eroi este, cel puțin, o insultă pentru victimele pe care le-a suferit poporul moldovenesc în timpul ocupației fasciste româno-germane.”
Construcția a fost ridicată la cinci pași de o groapă comună a soldaților sovietici care au căzut în luptele cu ocupanții fasciști pentru eliberarea satului în 1944. Pe piedestalul ridicat în cinstea Armatei Roșii sunt înscrise și numele celor 81 de locuitori ai satului, care nu s-au întors de pe front. Între ei, cei care au murit pentru eliberarea omenirii de fascism, și cei care au colaborat atunci cu acesta, autoritățile noastre au pus semnul egalității.
ALEXEI PETROVICI, președintele Comitetului național coordonator „Победа”: Asemenea monumente există în zeci de locuri din țară, și ele au un singur scop – de a eroiza soldații Armatei Regale Române, de a-i absolvi de vinovăția pentru ceea ce au făcut în timpul ocupației și de a-i numi eroi.
Pentru comparație, așa arată complexul memorial în cinstea soldaților Regimentului 161 de infanterie moldovenească, care s-au opus ocupanților. Acest monument a fost inaugurat în 1969 și, în ultimele câteva decenii, nu a fost niciodată reparat sau restaurat.
ALEXEI PETROVICI, președintele Comitetului național coordonator „Победа”: Monumentul a fost profanat de trei ori de vandali în ultimii zece ani. Aici au fost scrise cuvinte necenzurate cu vopsea. Niciodată vinovații nu au fost pedepsiți. Asta demonstrează lipsa de voință politică pentru a ancheta astfel de cazuri.
Potrivit lui Alexei Petrovici, în prezent, pe teritoriul țării se află peste 2.000 de monumente militare, morminte și semne comemorative, iar fiecare al treilea are nevoie de reparații, reconstrucție sau restaurare, iar unele trebuie complet reconstruite.
ALEXEI PETROVICI, președintele Comitetului național coordonator „Победа” :
„Există un organ special autorizat, numit Agenția de Știință și Memorie Militară din subordinea Ministerului Apărării al Republicii Moldova. Acest organ ar trebui să fie implicat în astfel de proiecte, dar pe toată durata existenței acestei agenții, și anume din 2017, nici măcar un monument al războaielor sovietice nu a fost restaurat sau reparat de către această agenție.”
Sub egida aceleiași agenții care ar trebui să se ocupe de aceste proiecte, au apărut zeci de monumente dedicate soldaților români, inclusiv în capitală. Aproape acum trei ani, cu onoruri militare și o fanfară militară, a fost inaugurat în parcul Valea Morilor „izvorul generalului Pion”. S-ar părea că atât renașterea izvorului, cât și restabilirea justiției istorice au fost o idee bună și corectă, dar, după cum s-a dovedit, toate acestea nu au fost altceva decât un pretext pentru scopul principal al acestui eveniment.
„Aici ar fi trebuit să curgă apă rece de izvor, dar este la fel de uscat ca în deșertul Sahara.”
Nu doar apa lipsește aici, ci și justiția istorică. Problema este că monumentul de pe acest sit a fost ridicat inițial în 1937 – la aniversarea a 20 de ani de la bătăliile de la Mărăști și Mărășești, unde armatele ruse și române au luptat împreună în timpul Primului Război Mondial. În cinstea frăției lor, generalul român Pion a construit un izvor. Acum, pe placa memorială există o cu totul altă inscripție.
ALEXEI PETROVICI, președintele Comitetului național coordonator „Победа”: Pe placa comemorativă apare o inscripție complet diferită de cea originală și indică faptul că a fost ridicată în onoarea celor 80 de ani de la „eliberarea Basarabiei și Bucovinei de Nord”, dar noi știm că în 2021 am sărbătorit 80 de ani de la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, adică un monument care clar, în primul rând, transformă zona de recreere într-un loc politic specific. Și, în al doilea rând, vizează în mod clar revizionismul, rescrierea istoriei și glorificarea criminalilor naziști.”
Această placă comemorează soldații armatei române, care au luptat alături de Germania nazistă și care au invadat teritoriul URSS în 1941. Însă aceste dezacorduri nu se termină aici.
ALEXEI PETROVICI, președintele Comitetului național coordonator „Победа”: Povestea este deosebit de surprinzătoare. Oamenii sunt comemorați pe partea opusă a monumentului. Adică ce, sunt persoane de mâna a doua? De ce sunt menționați pe partea din spate? Mai mult, nu este clar cine sunt acești oameni. De exemplu, polițiști din Chișinău – din ce perioadă provin?
Pe monumentul original nu ar fi putut exista astfel de mențiuni. Cine a aprobat aceste plăci, cine a aprobat proiectul în primărie și la Ministerul Culturii? Rămâne un mister cum au fost aprobate aceste monumente. Dacă autoritățile dau permisiunea pentru apariția unor astfel de monumente, înseamnă că și ele împărtășesc această politică de revigorare a nazismului.”
Un alt monument curios a fost descoperit și în suburbia Chișinăului, în satul Colonița. Un vultur cu aripile desfăcute și o inscripție simplă: „În memoria eroilor căzuți în război”. Nu există alte detalii care să indice în cinstea căror eroi sau în memoria cărui război a fost ridicat acest monument. Cu toate acestea, primarul satului a dezvăluit scopul monumentului.
ANGELA ZAPOROJAN, primarul s.Colonița” „Cu toții ne gândeam cum să unim toți eroii într-un singur monument, toți soldații care au murit. Dacă te uiți la monument, vei vedea că este format din trei elemente. O parte este dedicată celui de-al Doilea Război Mondial, alta războiului din Afganistan, iar a treia conflictului din Transnistria. Am pus totul împreună și ne-am gândit că va fi bine, vom onora memoria tuturor celor care au murit în luptă.”
S-ar părea că au făcut o faptă nobilă. Abia acum, dacă te uiți la fotografiile de arhivă , poți vedea că inițial pe placa memorială scria că monumentul a fost ridicat „în cinstea vitejilor soldați ai armatei sovietice care au eliberat satul de sub ocupația nazistă. ” Ceea ce a făcut ca autoritățile locale să se îndepărteze de ideea inițială, se poate doar ghici. Alexei Petrovici insistă că toate acestea sunt verigi dintr-un singur lanț.
ALEXEI PETROVICI, președintele Comitetului național coordonator „Победа”: Aceasta face parte dintr-o serie de încercări de a rescrie istoria, de a umple spațiul țării noastre cu astfel de pseudo- monumente și de a insufla noii generații ideea că eroii nu erau cei care au eliberat lumea de fascism, ci cei care, prin foc și sabie, au promovat fascismul, inclusiv pe teritoriul țării noastre.
Fiecare război este o tragedie și o durere pentru pierderea celor căzuți, indiferent cine au fost. Pentru Moldova, evenimentele din perioada 1918-1945 reprezintă o succesiune de evenimente istorice controversate, când locuitorii țării s-au regăsit, adesea fără voie, în rândurile armatei române sau sovietice. Unii au ajuns să lupte de ambele părți. Este greu să îi judecăm din perspectiva prezentului. Cu siguranță însă, criminalii de război trebuie condamnați.
Cei care continuă să numească armata care a invadat țara în 1941 „eroi”, inclusiv pe Antonescu și apropiații săi, trebuie să-și amintească faptul că aceștia au fost condamnați pentru crime
împotriva umanității. Acest lucru nu poate fi schimbat. Există o mare diferență între îndeplinirea datoriei umane de a înmormânta pe cei căzuți, indiferent de partea pe care au luptat, și venerarea eroismului care a implicat Holocaustul, uciderea civililor și alte violențe.
Nu este întâmplător că morminte ale soldaților din al Doilea Război Mondial sunt prezente în toată Europa. Însă soldații Germaniei naziste și ai sateliților săi, cum ar fi România, nu sunt numiți eroi.
Pe de altă parte, monumentele soldaților sovietici eliberatori există și sunt întreținute de stat. Doar la noi, autoritățile continuă să inaugureze cu fast și onoruri militare noi monumente dedicate „eroilor români”, în timp ce rămășițele soldaților sovietici găsite în expediții sunt înmormântate fără onoruri militare.
De asemenea, ei refuză să aducă un ultim omagiu veteranilor Marelui Război Pentru Apărarea Patriei, amintindu-și ocazional doar în perioada următoare de alegeri. Și continuă să se certe despre ceea ce s-a întâmplat aici în acei ani groaznici de război. Cu toate acestea, în ciuda dorinței actualei guvernări de a șterge Ziua Victoriei din calendarul unor date memorabile, cetățenii Moldovei onorează și își amintesc cu ce preț au obținut-o strămoșii.
