În satul Măgura Nouă, raionul Fălești trăiesc doar doi elevi. Pentru că în localitate nu există școală și nici grădiniță, părinții îi duc să învețe în satele vecine, aflate la o distanță de câteva zeci de km. Această femeie este mama unuia dintre copii, o fetiță de șapte ani, pe care o aștepta să revină de la școală. Chiar dacă era frig și sufla un vânt năprasnic, femeia a trebuit să-și ia bebelușul de câteva luni și să meargă la colț de sat. Fiica ei de clasa întâi se întorcea din satul Flămânzeni, aflat la 12 km distanță.
„- La ce oră începe orele?
– La 08:30, ne trezim la 07.00 până o pregătesc și la 07.30 iese și la 07.45 autocarul este în sat și pleacă.
– Cum este ca în sat să nu fie grădiniță, școală?
– Este foarte greu, e foarte greu din punct de vedere că trebuie să plece copii departe, nici grădiniță, deja am al doilea copil și cum o să-l duc așa departe, stau cu grijă, nici transport cam nu este să vii, să te duci, e foarte greu”.
Trezirea matinală, pregătirea pentru fiecare zi de școală și drumurile dus-întors sunt foarte obositoare, mărturisește femeia. În plus, pe vreme rea, copilul o să rămână acasă.
„- Ea se scoală, îi place, comunică cu copiii și îi place și nu are probleme, dar pur și simplu pentru noi părinții e cam departe pentru că trebuie să ne trezim, să ne ducem și oricum stăm cu grijă.
– Dar când e pe timp de iarnă, când sunt ploi mai puternice? Pe timp de iarnă am înțeles că ei nu pleacă dacă e înzăpezit.
– Nu pleacă unde?
– La școală”.
Pe drumul anevoios până la școală se plânge și mama celui de-al doilea elev din satul Măgura Nouă, raionul Fălești.
– Când e frig, ninge, plouă…?
– Autobuzul patinează, copiii îngheață în autobuz, până merge mai departe, din partea de la Fălești nici nu curăță drumurile”.
Femeia ne-a spus că este foarte greu să trăiești într-un sat rămas practic fără infrastructură.
„- Și cum e în sat fără grădiniță, fără școală?
– Noi neam acomodat deja, dar ce să facem, cine suntem noi ca să schimbăm ceva?
– Anul trecut au fost mai mulți, dar anul acesta doar doi.
– 12 km totuși este o distanță. Este, când sunt adunări ori ne ducem, ori venim pe jos.
– 12 km pe jos?
– Da, cu speranța că o să ne ajungă vreo mașină, dacă adunarea e la ora când ne putem urca în autobuz și să ne ducem, păi nu putem veni înapoi cu autobuzul că deja autobuzul vine cu a doilea tură și noi nu reușim să venim de la adunare și venim înapoi pe jos.
– Și cât timp mergeți așa 12 km?
– O oră și ceva.
– Dar dacă plouă, ninge, așa mergeți?
– Așa, ce să facem”.
Zece școli din R. Moldova s-au închis în noul an de studii, iar alte 13 au fost reorganizate prin fuziune sau absorbție. Procesul a avut loc chiar dacă mulți părinți și cadre didactice s-au împotrivit acestuia. S-a pus lacăt inclusiv pe ușile unor școli renovate și în care s-au investit milioane de lei. Numărul mic de copii este singurul motiv pentru care autoritățile au fost de neclintit în decizia lor de a lăsa sate fără școli.
