Zeci de prieteni înaripați, ultimele două lucrări de artă scoase în vânzare, o pungă de cereale și o bucată mică de pâine în mână. Boris Ivașco este cunoscut de mulți în centrul Chișinăului. În fiecare zi, indiferent de vreme și de starea de sănătate, bătrânul vine la Catedrala Mitropolitană pentru a hrăni porumbeii săi fideli și a bucura oamenii cu astfel de priveliști. Puțini știu însă că acest bătrân, bun la inimă, a adunat cu sârguință timp de peste 20 de ani mozaicuri din bucăți de sticlă colorată și ceramică, în întreaga țară. Maestrul a realizat peste 120 de lucrări pe care le-a montat conform schițelor artiștilor moldoveni în zeci de orașe și sate din Moldova. În ciuda tuturor realizărilor sale, acum Boris Danilovici este nevoit să supraviețuiască, vânzând ultimele sale lucruri.
BORIS IVAȘCO, pensionar, 87 de ani: ” Supraviețuiesc, am cancer de prostată, deja mă înnegresc, m-am uscat complet. Dar nu am doar această boală, sunt invalid de gradul doi din cauza vederii. Am pierdut un ochi demult, aveam glaucom, iar la al doilea am avut trei operații. Dar tot văd prost, pentru că îmbătrânesc. În trecut aveam grădină, dar m-am lovit de o ramură și mi-am rupt retina. Așa că adun bani, ca să fiu înmormântat cum se cuvine. Nu vreau să împrumut de la cineva, de aceea stau aici. Nu cerșesc, muncesc”.
Boris Danilovici are 87 de ani, dintre care mai bine de 5 ani trăiește cu o boală incurabilă. Nu pot conta pe stat, spune pensionarul. Cu 10 ani în urmă, bărbatul și-a pierdut soția și de atunci trăiește singur cu o pensie de 3.000 de lei, care abia îi ajunge pentru plata utilităților.
BORIS IVAȘCO, pensionar, 87 de ani: „Luna trecută mi-au făcut o injecție de 2.200 de lei, am plătit 1.150 sau 1.170 pentru apartament și asta e tot, nu mai am pensie. Am rămas fără pensie de pe data de 20 până pe 13. Care stat? Ei se gândesc doar la ei. Acesta nu e stat, înainte era. Aveam toate numerele de telefon, de la toate comitetele raionale, puteam chiar să merg la Președinte și la Secretarul General, aveam dreptul. Aveam o astfel de permisiune și mergeam pentru popor, nu ca acum, deputații stau și doar primesc bani, iar de noi nu le pasă”.
Fete dansând și copii ce se joacă, cocostârci în zbor și modele florale – aceste imagini pe pereții clădirilor din oraș sunt cunoscute de aproape toată lumea. Boris Ivașco a realizat peste 20 de asemenea mozaicuri doar în Chișinău. Alte zeci au fost create în Cahul, Ungheni, Soroca, Dondușeni, Bender și în alte orașe din întreaga țară. În ciuda vârstei, Boris Danilovici își amintește pe fiecare dintre cei cu care a construit și a împodobit patria sa. Printre ei se numără cunoscuții artiști moldoveni Mihail Burea, Vasili Nașcu, Pavel Obuh și Alexandr Cuzmin.
BORIS IVAȘCO, pensionar, 87 de ani: „200 de metri pătrați la teatrul Maria Bieșu. Imediat ce am terminat acest mozaic, au lansat o carte poștală. Vedeți cât de frumoasă este. Iar acesta este grădinița de la combinatul de mătase, am făcut această lucrare când l-am înmormântat pe Brejnev. Aceasta am făcut-o într-o lună. Adevărul e că o lună s-a simțit ca trei luni, pentru că începeam la 5 dimineața și terminam la 11 seara. Dacă aveam de realizat asemenea obiecte, ne hrăneau chiar acolo. Așa și aici, ne hrăneau direct în grădiniță, nu mergeam nicăieri, nu pierdeam timp. Mâncam și imediat ne puneam pe muncă. Iar acesta este un fragment de pe o biserică, un întreg perete din mozaic. Am lucrat la el timp de doi ani și nu am primit nimic, pentru că atunci erau cupoane. Iar cupoanele – asta era un dezastru”.
Dezastru și faptul că nu doar creatorii, ci și creațiile lor au rămas fără atenția autorităților. Doar în Chișinău sunt aproximativ 40 de mozaicuri – toate realizate în perioada sovietică și care acum se află într-o stare deplorabilă. Iar oamenii de seamă ai țării, care și-au pus întreaga viață în slujba acesteia și au lăsat o amprentă în istoria ei, trăiesc în sărăcie.
