Anul trecut, suma de 3.336 de lei a constituit pragul sărăciei absolute în Moldova. L-au atins 31,6% din populație, care trăia cu un venit lunar sub cifra prezentată. Cu alte cuvinte, aproape o treime din populație avea un venit insuficient pentru a asigura nivelul minim necesar pentru traiul decent, conform definiției sărăciei absolute. Este realitatea pe care ne-o prezintă Biroul Național de Statistică în unul dintre rapoartele sale anuale.
Oamenii de la sate sunt expuși unui risc de sărăcie mult mai mare decât cei din orașe, raportul fiind de 42,0% la 18%.
Nivelul de sărăcie variază semnificativ și între diferite regiuni ale țării, (CT IN) rata fiind mai mare la sud decât la nord și anume de 49,3 la sută, față de 32,2 cât e la sud, iar în centrul țării e de 39.3%.
Ponderea celor săraci crește de la nord spre sud:
– În regiunea Nord, rata sărăciei a fost de 32,2%
– În regiunea Centru, rata sărăciei a fost de 39,3%
– În regiunea Sud, rata sărăciei a fost de 49,3%
Un factor important în apariţia şi intensificarea stării de sărăcie îl constituie numărul de copii dintr-o familie. Gospodăriile cu 3 copii și mai mult au fost cele mai afectate de sărăcie în anul 2023, având o rată a sărăciei de 40,9%. Rata sărăciei este mai mică în familiile cu un copil de 26,6%.
Sărăcia variază și în funcție de vârsta persoanelor, cel mai puțin sunt supuse riscului sărăciei persoanele din grupa de vârstă 18-29 ani – 23,2%, iar cele mai vulnerabile sunt persoanele care au depășit vârsta de 60 ani – 43,7%.
