Astăzi, vă prezentăm o poveste aproape incredibilă despre cum Republica Sovietică Socialistă Moldova, o țară agrară, s-a transformat într-o țară agrar-industrială avansată. „Steaua Roșie”, «Молдавский микропровод», „Alfa”, «Счетмаш», „Mezon”, „Uzina de Aparatură” și, desigur, liderul industriei de mașini din Moldova – Uzina de Tractoare Chișinău.
Veteranul legendarului producător, Iurii Zabunov, și economistul Vladimir Golovatyuk, în reportajul nostru special, vorbesc despre ce țară am pierdut, dacă Moldova avea șansa să urmeze un alt drum al dezvoltării și de ce, după 33 de ani de independență, riscăm să facem și mai multe greșeli.
A fost o țară. Avea 650 de întreprinderi industriale, care produceau televizoare, mașini de spălat, frigidere, pompe, diverse echipamente și producție militară. 36 dintre cele mai mari fabrici erau specializate în producția de aparataje. Tractoarele moldovenești erau exportate în țările Consiliului de Asistență Economică Reciprocă, iar vestitul tractor T-70C, produs de Uzina de Tractoare din Chișinău era unic în lume, spune Iuri Petrovici Zabunov.
El a lucrat toată viața la legendara Uzina de Tractoare din Chișinău. După ce a absolvit Institutul Politehnic din Odesa, și-a început cariera ca inginer constructor, apoi a fost adjunctul inginerului-șef. Cândva aici lucrau 5.500 de persoane.
IURI ZABUNOV, veteran al muncii, fost deputat în Parlament: „La uzină era un sistem de transport propriu. Transportul feroviar intern al uzinei avea 7 linii de cale ferată. În cadrul secției de transport erau 3 locomotive care transportau din depozite în ateliere, aduceau la unitatea de betonare. O unitate de betonare era un întreg combinat de beton armat. Fără a menționa că era un parc de platforme și altele. Aceasta oferă o idee despre amploarea uzinei”.
Totul era planificat, totul funcționa ca un ceas pentru dezvoltarea țării, își amintește Iuri Petrovici. În fiecare zi, locomotivele uzinei transportau la gara de marfă din Chișinău un tren de tractoare. Un tren însemna între 40 și 60 de tractoare. Uzina de Tractoare Chișinău producea până la 10.000 de unități de tehnică pe an. În același timp, agricultura Moldovei Sovietice avea 52.000 de tractoare, aproximativ 15.000 de combine.
IURI ZABUNOV, veteran al muncii, fost deputat în Parlament: „Întreaga uzină valora aproximativ 100 de milioane de ruble. Rubla era mult mai valoroasă decât dolarul. Deci, să luăm 100 de milioane, 5.000 de angajați — un loc de muncă, chiar și pentru cei care nu lucrau pe echipamente, era de 20.000 de dolari. Când se spune, haideți să facem locuri de muncă… Ce înseamnă loc de muncă? O lopată și o mătură? Nu. Este echipament, costisitor”.
Cu un salariu de inginer, de aproximativ 175-200 de ruble, se putea trăi bine. În plus, erau prime pentru depășirea planului, pentru invenții. Aveau propriul sindicat, spitale, locuințe de la uzină, bilete la sanatorii și la mare.
După obținerea independenței, totul sa prăbușit. Mii de specialiști înalt calificați au fost aruncați în stradă, atelierele de producție au fost privatizate și pur și simplu jefuite. De ce nu s-a reușit păstrarea acestora?
Iuri Petrovici Zabunov consideră că Moldova putea urma un alt drum, dar elitele politice, care au devenit primele stăpâne ale terenurilor agricole, ale încăperilor de producție, nu erau pregătite să gestioneze gospodărește și în beneficiul întregii țări moștenirea primită.
IURI ZABUNOV, veteran al muncii, fost deputat în Parlament: „Posibilitatea acestui drum era legată de puterea de la guvernare. Ce putere a fost aleasă de popor, așa și trăiește. Voi da un exemplu, legat de agricultura noastră, de fermierii noștri. Când fermierii au primit gratis colhozurile în mâinile lor, terenurile, echipamentele, ei, evident, au dorit să obțină profit maxim, iar profitul maxim se obținea cel mai ușor prin minimizarea cheltuielilor pentru reînnoirea producției, pentru renovare. De aici a dispărut nevoia de tractoare. Au venit pentru a obține profit. Cele mai clare exemple de goană după câștig sunt atunci când au primit terenuri irigate și, în primul rând, au scos conductele de irigare și le-au vândut la fier vechi”.
Economistul Vladimir Golovatiuc a amintit cum, în perioada URSS, compania occidentală „Philip Morris” a studiat situația de la combinatele de tutun din întreaga Uniune Sovietică și a ales exact Combinatul de Tutun Chișinău. Și anume Combinatul de Tutun Chișinău producea „Marlboro” sub licența „Philip Morris”. Acest exemplu demonstrează nivelul înalt de dezvoltare al capacităților de producție in Moldova.
Un alt exemplu de dezvoltare tehnologică de vârf și al nivelului înalt de calificare al personalului ingineresc și tehnic — construcția în Chișinău a singurei uzine de computere din URSS. Dar, cu 33 de ani în urmă, Moldova a ratat deja șansa de a deveni autosuficientă.
VLADIMIR GOLOVATIUC, economist: „Foarte mulți au privit țara anterior ca pe propria fabrică, unde ei erau directori, sau ca pe un colhoz. Adică nu aveau gândire de stat. Aceasta este toată problema. Ați întrebat dacă a existat o alternativă? Cred că în acea situație nu era alternativă. Independența ne-a căzut în brațe. Nu a fost o luptă de zece ani, națională și de eliberare, și oamenii care au venit la putere pe valul acesta și nu știau ce să facă”.
Ca rezultat, a urmat dezindustrializarea completă a țării. Deja în primii 5 ani de independență Produsul Intern Brut a scăzut de 3 ori. Producția industrială a scăzut de 3-4 ori, agricultura — de 3 ori. Investițiile, ceea ce este greu de crezut, au scăzut de 10 ori. Salariul real – de 4 ori. Pensia reală – de 3,5 ori. Oamenii au ajuns la limita sărăciei.
VLADIMIR GOLOVATIUC, economist: „Au fost perioade în care țara s-a dezvoltat mai mult sau mai puțin normal. Da, a existat o conjunctură externă pozitivă pentru Moldova. Mă refer la perioada 2001-2008, până în 2009, înainte de criza financiară mondială. PIB-ul a crescut cu 70%, salariul a crescut: în 2000 era sub 500 de lei, iar în 2008 ajunsese la 3.000. De 6 ori. Pensia era de 85 de lei și a crescut de 8 ori. Dar în 2009 a venit la putere o nouă forță politică și situația sa schimbat radical”.
Potrivit expertului, imediat ce vectorul dezvoltării s-a schimbat spre unul pro-occidental, au început problemele.
VLADIMIR GOLOVATIUC, economist; „Economia Moldovei este caracterizată de un anumit dualism. Nu pentru că suntem, așa cum spun unii, între Est și Vest. Da, suntem condamnați, un cuvânt neplăcut, dar aici nu sunt opțiuni. Aici nu există alternativă. Moldova este condamnată la o colaborare eficientă și reciproc avantajoasă atât cu Estul, cât și cu Vestul. De îndată ce pendulul, să nu fiu ipocrit, se înclină într-o parte sau alta, 100%, atunci apar probleme”.
Vladimir Golovatiuc subliniază că una dintre principalele probleme este că statul, în principiu, astăzi, nu se ocupă de economie, dezvoltarea pieței interne și a exporturilor.
VLADIMIR GOLOVATIUC, economist: „În primul rând, este mai simplu așa. Este mult mai dificil să te ocupi de economie, să reformezi economia, decât să stai cu mâna întinsă către Vest pentru credite. Moldova a ajuns în situația în care avem o rată negativă a economiilor, adică nu câștigăm suficient pentru a ne întreține în viața de zi cu zi. Cu fiecare an devine tot mai rău și mai rău. Și suntem din ce în ce mai dependenți de ajutorul extern, dacă putem numi creditele ajutor”.
În loc să construim un sistem eficient — „să consumăm pe baza producției interne, care să fie obligatoriu orientată spre export”, se încearcă din nou impunerea unei experiențe străine, adesea nu foarte reușite. De exemplu, a țărilor baltice, care, și acest lucru este recunoscut deschis de experții occidentali, nu au cu ce se prea lăuda după aderarea la UE. Practic toate sectoarele care erau anterior motoarele economiilor din Lituania, Letonia și Estonia — pescuitul, industria alimentară, industria textilă, olăritul — au fost distruse. Din cauza degradării economiei, creșterea migrației atinge recorduri. Astăzi, Țările Baltice sunt complet dependente de subvențiile UE, transformându-se în anii de apartenență la Uniunea Europeană în țări de pensionari și funcționari. Ultimii, desigur, sunt mulțumiți de această situație.
VLADIMIR GOLOVATIUC, economist: „Dacă vorbești cu politicienii, aceștia, desigur, îți vor spune să faci ca ei, să faci mai bine decât ei, să urmezi calea lor. Dar, în discuțiile neoficiale, nu doar cu oamenii de rând, ci și cu specialiști, ingineri, îți vor spune — nu repeta greșelile noastre”.
Potrivit economistului, Moldova mai are o șansă de a deveni și de a rămâne o țară autosuficientă, suverană și dezvoltată. Ce este necesar pentru asta? Să nu o ratăm. Și acum este momentul potrivit.
