Acum patru ani, mulți oameni din țară s-au bucurat: că vor începe adevăratele schimbări și vor veni vremurile bune promise. Localnicii din Risipeni, raionul Fălești, de unde este Maia Sandu, erau cu siguranță încrezători că vor avea ocazia să rezolve mai ușor problemele cu care se confruntă satul. Și cea mai mare dintre acestea era lipsa de apă potabilă. Dar, după un timp, spun că mare le-a fost dezamăgirea să constate că președinta nu a fost nimic nici pentru țară și nici pentru sat. Aduc în continuare apă cu căruța de la iaz sau o cumpără cu aproape 200 de lei – metrul cub.
Silvia Conea lucrează infiermieră la salvare și este mamă a trei copii. Soțul e plecat la muncă peste hotare, pentru că salariul de șofer nu-i ajunge ca să-și întrețină familia. Femeia spune că tare a sperat că odată ce Maia Sandu, consăteanca ei, a devenit președinte, lucrurile se vor schimba în sat.
SILVIA CONEA, localnică: „Nu a făcut nimic pentru noi. Mai bine spun adevărul decât să umplu cu minciuni, nu a făcut absolut nimic pentru noi. Cea mai mare durere este la noi în sat, apa. Apa o aducem cu cisterna, plătim.
– Cât achitați?
– 600 de lei pentru o cisternă de trei tone și jumătate, noi nu avem apă”.
Femeia este originară din raionul Sîngerei, dar s-a căsătorit în Risipeni și de atunci trăiește aici. În satul ei de baștină, însă problemele sătenilor se rezolvă altfel, spune Silvia.
SILVIA CONEA, localnică: „Acolo, eu nu vreau să zic de nimeni și nici nu cred în nimeni, și nu pun pe nimeni în situație, dar acolo e domnul Șor în partea cealaltă, la dânșii la Sângerei, Drăgănești, Cotiujeni Mici, în părțile celea, Rădoaia, acolo e Șor, dumnealor au scris, în timp de două săptămâni a curs apa de la robinet. Le-a ajutat, le-a pus, le-a făcut. Dar aici e Risipeni, aici am 16 ani de când am venit, aici sunt probleme foarte mari cu apa”.
În aceste condiții, femeia spune că nu știe pe cine să voteze la următoarele alegeri.
SILVIA CONEA, localnică: „Chiar vă spun sincer, îmi vine să nu mă duc. Pentru ce să mă duc, ce s-a făcut în acești patru ani, că suntem cu gazul, cât, Doamne iartă-mă, lumina tot așa, și tot așa, și tot așa… Eu personal ca să o văd să vină așa prin sat, eu nu o văd, că ar trebui pentru sat, mă gândesc, mai multe să facă. Dar eu nu am văzut-o.
– Dumneaei?
– Chiar pe Maia Sandu, nu am văzut-o în sat”.
La ai săi 71 de ani, Grigore Brașoveanu cară apă cu căruța de la iaz.
GRIGORE BRAȘOVEANU, localnic: „Vrem mai bine, dar mai bine n-o să fie. Opt ani au pus „trube” pe aici să ne tragă apă, sunt opt ani de zile. A umblat un domn prin sat, a strâns câte 1000 -1500 de lei și ne-a amăgit pe toți. Și am dat bani “s canțami”. Și iată cărăm apă cu bacurile, cu căruțele prin sat”.
Și alți oameni din sat sunt dezamăgiți de activitatea președintei Maia Sandu, care din spusele lor, nu a reparat măcar drumul din fața casei părintești.
MARIA BRAȘOVEANU, localnică: „Satul acesta este cel mai părăsit”. Ea iată trăiește nu departe de mine, pe strada ceea, măcar la mama ei nu a tras niște pietre. Să veniți dumneavoastră pe un glod, cu mașina nu treceți, că e glod tare”.
Maia Sandu nu a făcut nimic nici pentru sat, dar nici pentru țară, se plâng localnicii.
ALIONA CHIABURU, localnic: „Dar nici pentru țară nu se vede nimic. Toată lumea se plânge, nu e nicio schimbare.
– Pe ce se plâng oamenii?
– Se plâng oamenii că am intrat în datorii, că ea a băgat-o în datorii și cineva să plătească datoriile. Pensia… o să iasă lumea la 70 de ani, mătincă o să moară și la pensie nu mai ajungem”.
„Este chip să mai fie o nouă guvernare, or altă guvernare, dar tot proiectul acesta, dacă va fi proiectul acesta atunci e rău de tot. Asta am vrut să spun. Trăim în sărăcie și încă mai mare sărăcie o să fie”.
DORA RUSU, localnică: „Noi trăim ca frunza pe apă la țară, muncim ca caii și am muncit”.
DORA RUSU, localnică: „Apă ne trebuie, că iată strâng de la ploaie când plouă, dar dacă nu plouă – de unde să iei?!”.
Astăzi satul Risipeni este pustiu. De jur împrejur se văd doar case părăsite și drumuri fără țipenie de om.
LIA BRAȘOVEANU, localnică: „Am crescut copii și am rămas cu un cățel, asta îmi e bogăția. Avem speranță – poate se vor întoarce înapoi, poate se vor schimba vremurile”.
ALIONA VENOGOROȚCAIA, localnică: „Trebuie și lumea să se implice, dar la noi lume nu-i. Toți sunt plecați, nu are cine se implica, mai ales tineretul”.
EMILIA BLÎNDESCU, localnică: „Sunt străzi pustii cu totul. Nu știu, greu de spus, majoritatea nu au de gând să vină acasă, și la mine copiii sunt peste graniță aranjați, iată a treia a venit acum și peste o săptămână se duce. Majoritatea nu au de gând să vină aici că e greu de trăit la noi”.
GRIGORE BRAȘOVEANU, localnic: „Sunt puțini oameni, iată să vrei să te întâlnești seara nu ai, puțini sunt, s-au dus toți”.
GRIGORE BRAȘOVEANU, localnic: „Este o stradă acolo – sunt doi oameni și restul vreo zece case la rând nu sunt, pustii”.
Acum patru ani, Maia Sandu declara: „Vreau ca Moldova să nu mai fie asociată cu sărăcia, corupția și emigrația”, că este pregătită să coopereze cu toate țările și că echipa sa este formată doar din oameni onești și profesioniști care vor putea schimba în bine situația economică din țară, iar cetățenii vor înceta să părăsească republica noastră în căutarea unei vieți mai bune, că diaspora se va întoarce acasă. Dar realitatea s-a dovedit a fi alta. Și acum, chiar și în localitatea sa natală, Risipeni, domnesc frustrarea, lipsa de speranță și disperarea.
