Moldova, de vânzare. Satele din țară sunt pline de case părăsite care își așteptă gospodarii. Sute de locuințe au lacătul pus pe ușă, după ce proprietarii le-au lăsat și au plecat în căutarea unui trai decent. Tabloul este același și în satul Bondareuca, din cadrul comunei Zgărdești, raionul Telenești, pe hudițile căruia bate vântul. Ileana este unul dintre localnici care în decursul a zece ani a urmărit cum lumea pleacă, iar localitatea, cândva înfloritoare și plină de viață, se destramă.
DOAMNA ILEANA, locuitoare a satului Bondareuca: Păi, iată, sunt nouă case făcute. Șase-s părăsite și în trei stau oameni. Pe vale locuim, doi mai in vârstă și noi o pereche mai tânără, două bătrâne trăiesc iaca de la vale. Două văduve, fără bărbați”.
Patru oameni mai trăiesc în satul în care cândva erau în jur de 60 de gospodării. Cu timpul, casele au fost dărâmate, iar terenurile rămase pustii – vândute. Așa s-a întâmplat și cu această casă, locuită acum câțiva ani de o familie numeroasă.
După ce tată a murit, mama și-a luat copiii și a plecat cu ei peste hotare, acolo unde s-ar fi putut descurca mai ușor fără soț.
DOAMNA ILIANA, locuitoare a satului Bondareuca: „Aici nu locuiește nimeni. Bărbatul a murit și așa rămâne. Poate să vină câte un copil, dar poate să nu vină, nu știu”.
Iar această casă are lacătul pus încă din anul 2000, când ia murit stăpâna. Copiii femeii mai vin doar să întrețină terenul ca să nu-l năpădească buruianul.
DOAMNA ILIANA, locuitoare a satului Bondareuca: „Din anul 2000 până în prezent nu este nimeni? Nu, sunt copii, are două fete și mai vin câte una din fete și mai face câte un curat, iaca mai taie câte un buruian, dar cred că sunt departe, sunt în Edineț și nu vin. Iaca este pusă lăcatul. Mai vin câteodată poate la Paști, vin la părinți la cimitir să mai vadă”.
Una dintre casele puse în vânzare și-a găsit stăpâni noi, dar nu pentru mult timp.
CORINA CALMAȚUI, reporter Canal 5: „Această casă a fost construită anul trecut. Familia și-a făcut planuri mari de viitor. Tinerii soți au visat ca cei doi copii ai lor să alerge prin iarbă și să crească la țară, la natură, la aer curat. Dar, visele s-au năruit. Cuplul și-a luat micuții și a plecat în căutarea unei vieți mai bune și a unui trai mai ușor, departe de casă”.
DOAMNA ILIANA, locuitoare a satului Bondareuca: Aici tot o pereche tot o trăit, tot au copii, tot sunt mari și tot sunt duși peste hotare”.
Mătușa Ecaterina, de 73 de ani, este unul dintre cei patru săteni rămași în Bondareuca. Are două fiice, una dintre care a încercat să trăiască alături de ea, dar nu a rezistat și a plecat, la fel ca ceilalți localnici, să locuiască la oraș.
DOAMNA ECATERINA, locuitare a satului Bondareuca: „A vrut să locuiască aici. Dacă a agonisit oliacă de bani, o zis că se duc la Chișinău”.
Fiica femeii a plecat în căutarea unui loc de muncă. În sat ar fi putut câștiga un ban tot de la cei plecați, pentru a le îngriji gospodăriile și copiii lăsați acasă. Așa și-a făcut un venit în plus mătușa Ecaterina.
DOAMNA ECATERINA, locuitare a satului Bondareuca: „A trăit aici o femeie care s-a dus în Italia. Eu am rămas să am grijă de vacă, avea oițe, a lăsat copii, patru copii, cel mai mic avea un an și șapte luni. Și fata cea mai mică a avut grijă până i-a luat mama lor”.
În sat nu există magazin, poștă, școală sau grădiniță. Pentru a procura produse alimentare, oamenii rămași în localitate trebuie să facă trei kilometri până în satul vecin.
Mătușa Ecaterina nu are transport, așa că la ai ei 73 de ani trebuie să facă acest drum la pas. Îi ia 4 ore pe drum, dus și întors, ne-a spus bătrâna.
DOAMNA ECATERINA, locuitare a satului Bondareuca: „Duminică m-am dus pe jos că mi s-a părut că este răcoare. Zic că mă duc oliacă la biserică, bătrână bătrână măcar câteodată când pot. Înapoi îmi părea că nu o să ajung. Deja mi se punea pe inimă și nu puteam ajunge. Da chiar au uitat, chiar au uitat, nici un ajutor nimic. Nu am gândit că o să ajung la anii aceștia să fiu singură. Știu din ce familie numeroasă am fost, opt copii și gemea ograda de cuvinte, de strigăt, de cântec, de toate celea”.
Bătrâna se teme că și casa ei o să rămână părăsită, la fel ca celelalte. Își pune, totuși, speranța în copii, pentru că în cei de la conducere, nu are nici un rost, spune ea.
