Îi pare rău că s-a născut în Republica Moldova, țara în care, timp de jumătate de secol, a fost profesor pentru mii de copii. Este drama unui fost dascăl din satul Căpriana, care trăiește într-o sărăcie extremă. Deși a muncit o viață întreagă, Constantin Paraschiv a ajuns la vârsta de 83 de ani chinuit de lipsuri și nevoi. Toată viața a sperat la o bătrânețe liniștită și frumoasă, însă, spune bătrânul, pe semne așa îi este soarta – să treacă prin multe încercări și greutăți. A copilărit pe timp de foamete și a cunoscut toate ororile acelor timpuri grele. Tatăl a decedat în război, iar mama a rămas singură să poarte grija celor trei copii. El era mezinul familiei – slăbuț și bolnăvicios, încât faptul că a reușit să supraviețuiască a fost o mare minune.
CONSTANTIN PARASCHIV, fost profesor de matematică și fizică: „Situația era grea și rea. Nu aveam cu ce să ne încălțăm, cu ce să ne îmbrăcăm. Atunci cărțile caietele chiar și penițele le cumpăram noi. Mama era de una singură cu patru copii, ea așa și până la urmă nu s-a mai măritat. Cine putea să facă o legătură cu așa situație”.
Constantin Paraschiv a crezut dintotdeauna că studiile și munca l-ar putea salva de greutăți, așa că a început să lucreze încă de pe băncile facultății. Era tânăr student la inginerie și a acceptat cu mult entuziasm să țină orele de fizică și matematică în școală.
Bâtrânul își amintește cu lux de amănumte cum și-a început calea în pedagogie. Pe atunci, cei de la universități veneau prin sate și invitau la studii absolvenții capabili.
CONSTANTIN PARASCHIV, fost profesor de matematică și fizică: „Am terminat deja 11 clase. Au venit de la Tiraspol. Eu vă zic, eu mă râdeam de învățători. Eu în acest timp cât am lucrat în Strășeni, eu am colegi, la noi a fost o clasă foarte puternică. Învățau de la Gălești, învățau de la Bucovăț, din multe părți, de la Sireți, țin minte una Popescu Ana. A venit unu și ne-a invitat să venim la Tiraspol”.
Din moment ce a pășit pe tărâmul pedagogic, a înțeles că aceasta îi este vocația. Dragostea pentru copii l-a făcut să renunțe la visul de demult – cel de a se dedica muzicii.
CONSTANTIN PARASCHIV, fost profesor de matematică și fizică: „Am zis că, băi, o să mă duc la muzică totuși. Am cântat pe la nunți și am avut ocazia și am văzut că bani vin. Trei ruble pentru două zile, dar pentru mine erau bani”.
Au urmat zeci de ani dedicați pedagogiei. A muncit cu dăruire, cu dragoste pentru fiecare elev, cu atenție pentru fiecare caiet verificat. Și soția lui a fost de meserie pedagog – era profesoară de chimie și biologie.
O viață întreagă școala le-a fost a doua casă, însă după ce, în anul 2020, femeia a decedat, bătrânul a devenit parcă mai neajutorat, mai neputincios. Și moartea unuia dintre fii l-a cutremurat enorm -această dramă i-a lăsat o rană adâncă pe suflet.
CONSTANTIN PARASCHIV, fost profesor de matematică și fizică: „Feciorul a murit, soția a murit. Unu este viu, lucrează pe trolebuz la Chișinău, dar nu poate veni că este pe în schimburi, la 5 dimineața trebuie să fie la lucru, vine la 11 noaptea.
– Foarte rar vă vedeți.
– Da. Eu dacă vorbesc cu el, mă sună tocmai la ora unu, două de noapte. Așa, numai atâta legătură avem”.
Fostul profesor are o pensie de aproape 4000 de lei. Și atât. În afară de asta, nu a mai văzut alte ajutoare. Bătrânul spune îndurerat că, dimpotrivă, el e cel care tot are și are de plătit.
CONSTANTIN PARASCHIV, fost profesor de matematică și fizică: „Ei în loc să deie ajutor, încă mai smulg din mine. Apa am plătit-o tot, gazul că am tras – tot eu am plătit. Când prima dată am venit cu soția aici, copii încă nu erau iaca atunci statul mai dădea ceva, în 1972”.
Gârbovit de bătrânețe, și amărât de disperare, Constantin Paraschiv își pune o sămânță de speranță în pământul pe care-l lucrează și în ultimele puteri ce i-au mai rămas în mâinile bătătorite și în ploaia pe care o așteaptă pe timp de secetă. An de an, ca să poată supraviețui, sădește câteva fire de verdeață și legume, pe care, mai apoi, le vinde în piață.
CONSTANTIN PARASCHIV, fost profesor de matematică și fizică: „Iaca cartofii mei, îl aștept de acum să se usuce bine în pământ și apoi o să-i scot. Ceapă mi-am pus, zămoși, pepeni, dar anul acesta tare rău. Este uscăciune”.
Menționăn că, potrivit unui raport prezentat anul trecut de experta pentru drepturile omului, din cadrul ONU, Claudia Mahler, în Republica Moldova, majoritatea pensionarilor trăiesc la limita sărăciei. „Pensiile rămân insuficiente pentru a acoperi nevoile de bază ale persoanelor în etate pentru ca aceștia să trăiască o viață demnă”, se arată în document, iar una dintre recomandările de bază elaborate de experta internațională, după vizita de documentare în țara noastră, este către Guvern – „să ofere mai multă atenție populației în etate în reformele pe care le implementează”.
