S-a împlinit un an de când Evghenia Guțul a devenit bașcanul poporului găgăuz. O copilă firavă, dar cu un caracter de fier, muncitoare și săritoare la nevoie. Anume așa, cu mândrie în suflet, vorbesc despre ea consătenii din satul Etulia, Autonomia Găgăuză. Mereu au știut că dorința ei de a face lumea mai bună o va aduce pe cele mai înalte culmi. Etulia a fost satul de unde a pornit. Acolo am mers să o descoperim și noi, prin ochii celor, alături de care a copilărit și care au îndrumat-o în viață.
Profesoara de limba găgăuză, cea care timp de cinci ani a fost și diriginta Evgheniei Guțul, și-a amintit cu mândrie de anii care au format-o ca personalitate. Fiica profesoarei învăța în aceeași clasă și o cunoaște pe Evghenia atât ca elevă, dar și în calitate de colegă de clasă.
Tamara Grozdieva ne-a povesitit că Evghenia a fost mereu o elevă responsabilă și ageră. Ținea totul în mâinile sale, niciodată nu-și lăsa colegii în urmă și îi ajuta atunci când aceștia întâmpinau greutăți. A crescut într-o familie frumoasă și nu era zi ca părinții să nu se intereseze de succesele ei. Profesoara nea mai spus că pentru Evghenia Guțul nu existau obstacole și toate sarcinile pe care le avea în școală, le realiza cu succes.
TAMARA GROZDIEVA, diriginta Evgheniei Guțul, profesoară de limbă găgăuză: „A crescut într-o familie foarte bună. Părinții erau la fel de responsabili, veneau de fiecare dată la școală, sunau, mă întrebau despre succesele ei, se întâlneau și cu alți profesori, o ajutau la învățătură, să îndeplinească toate aceste sarcinile pe care le avea. Dădea dovadă de implicare activă nu doar în clasă, dar participa și la viața școlii. Dorea să se implice la fiecare eveniment, tindea să fie în roluri principale, să fie responsabilă de organizarea acestor evenimente și, iată așa, de la o zi la alta, noi o implicam în tot mai multe activități, pentru că era o fată responsabilă, foarte serioasă, foarte binevoitoare și plus la toate, mai era și foarte corectă. Dacă cineva își supăra colegul, ea lua apărarea celui ra supărat sau în situații mai neclare, ea de fiecare dată lua apărarea celui nedreptățit. Iată așa era ea”.
Tamara Grozdieva a știut dintotdeauna că, prin caracterul unic pe care îl are, Evghenia va ajunge un om mare și că va depune suflet în tot ceea ce face, iar acum se mândrește și mai mult când știe că a educat un bașcan al Găgăuziei.
TAMARA GROZDIEVA, profesoara de limba găgăuză: „Atât de mică, firavă, dar întotdeauna încrezută în sine. Și iată că nu s-a temut, bravo! Eu sunt foarte bucuroasă pentru ea. Eu chiar mă mândresc că e anume eleva mea, eu uneori zic că probabil sunt puține astfel de situații în Găgăuzia, în Moldova când propriul elev ajunge bașcan, conducător, mai ales – o fată frumoasă, drăguță, dar responsabilă, căreia nu îi este frică. Este bravo”!.
Profesoara ne-a arătat și nouă unele fotografii de pe timpurile când Evghenia Guțul era elevă și adolescentă. Dascălul mai păstrează și astăzi o panglică roșie de absolvent pe care au purtat-o elevii din promoția Evgheniei.
Pe lângă faptul că este o persoană puternică și bună la suflet, Evghenia Guțul este înzestrată și cu talent artistic. Directoarea Casei de Cultură din Etulia ne-a povestit despre activitățile la care a participat cu mult entuziasm bașcanul.
Anume în Casa de Cultură și-a descoperit aptitudinile – frecventa punctual cercurile de dans și cel de muzică, iar la toate sărbătorile era mereu printre cei mai activi participanți.
LARISA BUIUCLÎ, directoarea Casei de Cultură din Etulia, Găgăuzia: „Nu refuza nimic niciodată. Dacă trebuia să participe la evenimente sau sărbători, de fiecare dată era prima. A învățat foarte bine, era o fetiță foarte străduitoare, iar pe colegii care învățau puțin mai slab, de fiecare dată încerca să-i încurajeze. „Băieți, trebuie de învățat. Trebuie de învățat, pentru că suntem deșepți și trebuie să avem carte”. Pot spune cu plăcere și mândrie că am înțeles că această verticalitate pe care o manifesta în discuțiile cu colegii și prietenii ei, fiind acum în rolul de bașcan, se simte că are o putere, că va merge înainte, va lupta și își va atinge scopurile indiferent de orice”.
Cu mândrie și respect vorbesc astăzi despre Evghenia și sătenii din Etulia. Oamenii ne-au spus că ea a fost nu doar un copil care a dat dovată de caracter puternic și bunătate, dar s-a bazat întotdeauna pe valorile spirituale pe pe care i le-a cultivat familia, cei care au educat-o în calea ei spre viitor.
„La acea vreme, era o fată luptătoare, îi punea la cale pe toți, dar iată niciodată nu arunca vorbele în vânt. Când a fost anunțat că Evghenia Alexandrovna Guțul va candida pentru funcția de bașcan, nu m-am gândit niciodată că Jenea poate lua în mâini o întreagă Găgăuzie, dar am avut în suflet un sentiment că ea va reuși, pentru că ea, cum am spus, este o fată luptătoare și niciodată nu se va lăsa intimidată. Văzând-o în prezent, pot să spun că este bravo”.
„Este foarte cinstită și cred că în toți acești ani, ea a crescut și a devenit nu pur și simplu Evghenia Alexandrovna, iar acest lucru o ajută să obțină multe în viață, să facă ceva pentru oameni, să se gândească la noi toți”.
„Desigur, ne mândrim cu faptul că bașcanul este din satul nostru, ne mândrim că a copilărit pe strada noastră. Ea își va atinge cu siguranță scopurile, noi o vom ajuta cu ce vom putea, noi avem încredere în ea”.
„Pe Evghenia Guțul o cunosc din copilărie. Trăiam nu departe una de alta, iar ea prietenea cu sora mea. Au crescut în anii 90, atunci era greu, salariul nu se achita lunar, iar părinții noștri erau nevoiți să plece peste hotare. Ele au prins acea perioadă când părinții erau departe de casă. Ea a crescut în acea perioadă responsabilă, mama și tatăl ei erau la muncă, iar asta a făcut-o mai puternică. A avut scopuri și, probabil, luptând pentru o viață mai bună, ea a ajuns și la timpul când a devenit bașcan. Știind toate aceste greutăți ale oamenilor, ea se străduie să le facă o viață mai frumoasă celor care trăiesc în Moldova, în Găgăuzia, ca să trăiască toți în pace și să nu ducă lipsă de nimic”.
De fiecare dată când are ocazia, bașcanul Autonomiei Găgăuze, Evghenia Guțul, se întoarce cu cea mai mare bucurie în satul ei de baștină.
Aici găsește puteri și inspirație, când pornește proiecte de dezvoltare, pentru a le asigura oamenilor o viață mai bună. De fiecare dată este întâmpinată cu îmbrățișări calde și urări de bine din partea consătenilor, iar ea le ascultă toate doleanțele, ca mai apoi să le realizeze.
