Cum e să trăiești cu trei sau chiar două mii de lei pe lună? Pentru unii este un exercițiu de imaginație, dar pentru mulți dintre bătrânii noștri, rămași la mila statului, este realitatea în care se află. Printre ei se numără și mătușa Maria din satul Cneazevca, raionul Leova. La 83 de ani, femeia stă absolut singură într-o casă bătrânească, gata să se dărâme. Sărăcia i se vede de la poartă căsuța din lut a rămas neacoperită, gardul e mai mult fără decât cu nuiele, la fel ca și acoperișul, plin de găuri.
„Plouă, mă plouă în casă. Afară se termină ploaia dar în casă încă mă plouă. Uitați-vă, duceți-vă după dulap, uitațivă, a crăpat gaură”.
A muncit toată viața la ferma de porci. A îndurat greutăți și necaz, dar a continuat să lucreze ca să-și asigure bătrânețea, însă mai mult a pierdut decât a câștigat. Banii din pensie nu-i ajung nici pentru strictul necesar ca să nu mai vorbim de proceduri și îngrijire pentru problemele de sănătate.
„Am pensia de 3000 de lei și numai atâta.
– Ce vă ajunge cu 3000 de lei?
– Luăm și noi după posibilități. 3000 de lei să plătești și la om nu îți iese resurse nu ajung. Ce din 3000 de lei plătești și la om să îți facă, de cumpărat ce trebuie acolo”.
Familia pe care a avut-o s-a prăpădit. Soțul a murit și nici cei doi fii nu-i mai calcă pragul de ani de zile. Crede că au murit dacă nu dau nici un semn de viață. Resemnată și cuminte, mătușa Maria ar vrea poate doar un cărucior, pentru că cele două bețe de care se sprijină ca să meargă nu o mai ajută.
MĂTUȘA MARIA: „Cad jos, mă ridic. Iaca cum vedeți cu bețe. Vă rog, poate să îmi deie cineva ceva un cărucior să mă pot ține. Acestea nu mă țin. Mă dor foarte tare mâinele de aici de sus, de la bețile acestea cât mă sprijin de ele. Nu mă ajută”.
Aceeași soartă o are și mătușa Nina, în vârstă de 76 de ani. Copii nu are, iar soțul a decedat în urmă cu 20 de ani. Jumătate din pensia de 2000 de lei o achită pentru chirie, iar cu restul banilor încearcă să-și asigure traiul.
„Eeee, după putință. Lumina achităm, telefonul, îmi cumpăr câte un pachet de zahăr să ne ajungă pe o lună de zile, crupe de la magazin mobil că este mai ieftin. Pâine. Iaca scândurica de spălat.
– Și cu mâinile singurică spălați?
– Da”.
Da, mătușa Nina nu are nici mașină de spălat și nici nu visează la una. Gândurile ei stau la lemnele pe care trebuie să le cumpere ca să supraviețuiască în lunile de iarnă.
„De cu vară găsesc o crenguță, o târâi, o tai. Iată, acum, nu demult, mi-am luat un metru ster din pensie, grămădesc în timp de 4 luni 1000 de lei, îmi iau un metru ster. De-amu, nuci când o să stric, cojile de nuci în loc de cărbuni. Anul trecut cu astea m-am folosit. Aici lemne sunt.- Lemnele pentru iarna care vine? Da-da”.
Acestea sunt doar două dintre miile de cazuri în care pensionarii trăiesc cu câte două-trei mii de lei, în condițiile în care, potrivit Biroului Național de Statistică, în Moldova, coșul de consum pentru un trai minim decent este de peste 4 mii de lei.
