Au ajuns să vândă ce mai au prin gospodărie, ca să se hrănească. Este cazul mai multor persoane, pe care le-am întâlnit în piața centrală din capitală. Multe dintre acestea se află la pensie și nu mai pot munci, prin urmare, ca să mai câștigă un ban merg în pădure unde adună plante de sezon, iar alții dau din casă ghiveciurile pregătite pentru ei.
În rândul de oameni care stau cu produse de casă în față, așteptând pe cineva care să le cumpere, am întâlnit-o și pe doamna Maria. Are 61 de ani și spune că a lucrat toată viața în Rusia, dar mai aproape de bătrânețe a decis să revină acasă, numai că realitatea pe care a găsit-o aici a făcut-o să regrete decizia.
„Eu voiam tare acasă, mă simțeam rău, ziceam că măcar să mor pe pământul meu, dar acum nu mai vreau nimic. Cu 1200 trăiesc pensia. -La ce vă ajunge? -Pâine, lapte, hrișcă, băiatul îmi plătește serviciile. Acum, el a plecat în Rusia pentru că aici nu are cu ce să trăiască. Îmi făcusem operație și pentru că nu aveam bani s-o îndatorat. 13 mii a costat operația, ici nu am avut bani să dau și am lăsat pașaportul în loc”.
Femeia spune că pentru a achita intervenția la care a fost supusă a trebuit să ia și un credit, așa că pentru a-l întoarce aduce în stradă ceea ce crede că orășenii ar cumpăra – zarzavaturi, slănină de casă și alte bunătăți.
„- Care sunt produsele dumneavoastră de acasă?
– Nuci, conservații, pătrunjel.
– Varza?
– Varza încă din toamnă e pusă când era mai ieftină.
– Cu cât o vindeți? – 25/30 de lei kilogramul.
– Cât timp vă ia să faceți aceste borcane ca să veniți acum la piață să le vindeți? -Dar până le aduc încoace, acum după operație nu pot duce, greu. Vara faci, mai este, dar acum noaptea, gazul scump, acolo apă merge, spală, pune, prăjește, când îți vine un cont, acum mi-a venit numai 4000 mii gazul și apa și lumina. -Cum este să fii pensionar în Republica Moldova? – Nu știu, mie îmi pare rău că am venit înapoi”.
Durerea femeii nu se oprește însă aici. Pentru că nu comercializează într-un loc autorizat a fost amendată de patru ori.
„Cu ce să îl achit 1500, eu când să fac banii aceștia.+ (43.14-43.30) De unde, hai că aceștia care vin cu cârlani, cu berbeci, cu porci au de unde să plătească, dar aici de unde să plătesc, păi 1500 nu se tăvălesc în drum. -Dumneavoastră nu reușiți să faceți atât? -Doamne, dar eu pe săptămână și nu am atâția bani”.
Și doamna Liza care a muncit toată viața în calitate de infermieră, acum, la bătrânețe, primește o pensie de 3000 de lei, care spune că abia de îi ajunge să achite serviciile comunale. Din acest motiv, este nevoită să iasă în stradă și să vândă conservele făcute pentru iarnă.
– Dumneavoastră ce vindeți?
– Iaca niște ghiveciuri avem gătite, ghiveciuri de mâinile noastre că gătim pentru noi, dar dacă se slăbește buzunarul trebuie să apelăm și la așa ceva ca mai departe să ne întreținem. Facturile în primul rând, lăsăm toate celea de mâncare, dar să achităm facturile.
– Ce facem cu pensia asta, pensia asta numai cât noi mai apelăm la copii de altfel nu ne descurcăm, absolut nu ne descurcăm.
– Din pensie vă permiteți ceva să vă alintați sufletul? – Dar nici nu ne gândim, iaca mă vedeți la timpul de față nu mă țin în urma modei deloc. Noi nu ne mai gândim la aceleași mezeluri, nimic mergem pe treapta așa ușurel”.
Femeia ne-a mai spus că uneori merge în pădure să strigă plante de sezon, iar toamna culege măcieș și ierburi pentru ceai, pe care le vinde.
„Să ne spuneți ce mai vindeți, văd că aveți urzică. Dumneavoastră le-ați strâns singură. -Da, da, strângem, mergem și la așa ceva că nu avem cum să ieșim din situație.+(13.05-13.11) Urzica la ce preț o vindeți?
– Urzica undeva la 15-20 de lei pachețelul”.
Pensionara s-a arătat nemulțumită și de indexarea pensiei cu 6 la sută.
„Ce părere aveți că s-a indexat pensia cu 6%.
– Foarte slab, foarte.
– Cu 260 de lei numai întri pe o poartă în piață și numai te-ai uitat în două locuri și te-ai întors înapoi, că mai departe nu ai la ce te uita, s-a terminat banii te întorci înapoi frumos, dorințele sunt multe dar dacă în buzunar nu-i”.
Și doamna Maria are o pensie, care spune că nu-i ajunge nici pentru cele mai elementare lucruri, după ce a muncit vânzătoare timp de 20 de ani. Așa că și ea a dus în stradă ce mai are prin gospodărie.
„- Am vreo 40 de ouă, frunze de vie și oleacă de urzică, ce dă Dumnezeu.
– Iaca dacă nu aveați găini, ce aveați să faceți?
– Nu știu, am găini că îmi cumpără copii mâncare, dar așa nu știu ce aș face, e foarte greu de trăit. 4800 de lei pe gaz doar am dat.
– Dar cum ați ieșit din iarnă, cum va-ți descurcat?
– Iaca așa, copii îmi ajută, dar așa pensia nu-ți ajunge, eu numai primesc pensia și îmi cumpăr ceva de mâncare, îmi cumpăr câteva pachete de unt, o bucățică de carne și deja hrișcă, ce mai trebuie”.
De indexarea pensiei cu 6 la sută nici nu vrea să vorbească.
„Ce părere aveți despre indexarea pensiei de 6 la sută?
– Foarte rău, foarte rău, ce înseamnă 6 procente, cât e 150 de lei o să-mi ajute la pensie, nu avem ce aștepta de la administrația asta nouă. Aceștia de la administrație ei nu înțeleg, lor își măresc cu 50 de mii salariile, dar nouă 2 mii pensia, asta-i viață, spune-ți-mi cum poți să trăiești cu 2-3 mii”.
Potrivit Biroului Național de Statistică rata sărăciei absolute a crescut de la 23% în 2018 la 31,1% în 2022, marcând cea mai înaltă cifră din 2014.
